Mama crizelor este mereu gestanta
mama tuturor crizelorpredictii roubinidatorii romaniadatorii statele lumii
Economistul Nouriel Roubini a citit criza din 2008 asa cum un medic citeste o radiografie sau cum interpreteaza un inginer datele transmise telemetric de o masina de Formula 1. Nu este obligatoriu sa fie fractura, nu e musai sa crape osul sau motorul sau sa ia foc franele, dar, poate exista o probabilitate foarte mare sa se intample asta.
Asa cum, atunci, nu a citit in stele, in diagrame astrale si horoscoape, asa cum nu a fost nevoie sa buchiseasca catrenele (cacofonie intentionata si poate chiar necesara) lui Nostradamus, la fel, acum, profesorul de economie citeste si interpreteaza date si, cum se zice, ii da cu minus.
La fel cum i-ar da pana si unui nespecialist, caci cum sa te mai intrebi daca va veni sau nu o criza, din moment ce, chiar si inainte ca SARS-CoV-2 sa ne capuseze vietile, majoritatea statelor asa-zis bogate erau indatorate pana peste poate? Cum sa te mai intrebi asta daca, si inainte de pandemie, politicile bugetare erau concepute astfel incat sa stimuleze cu orice pret cresterea economica?
In Romania - unde ne apropiem vertiginos de un grad de indatorare de 50% din PIB - s-a vorbit pana la saturatie despre Programul National de Redresare si Rezilienta si despre zecile de miliarde de euroi care vor iriga economia nationala, transformand-o intr-o floare cu parfum puternic de crestere a PIB. Timp de cateva zile, prescurtarea PNRR a luat fata acronimului SARS-CoV-2.
Din vreo 80 de miliarde anuntate initial, nu se stie daca vom... apuca 30. Si, in afara de asta, nu vor fi toti gratis, ci unele sume va trebui sa fie returnate, cu tot cu dobanzi. Si asta este cumva un lucru firesc, din moment ce pana si Uniunea Europeana de unde se pogoara aceste miliarde catre statele membre ale sale ia cu imprumut mare parte din bani.
Mai simplu spus, Uniunea isi pune obrazul, prestigiul si solvabilitatea la bataie pentru a lua cu imprumut, intre anii 2021 si 2026, vreo 800 de miliarde de euro, in numele statelor care o alcatuiesc. Din obligatiunile pe care le vinde, UE alimenteaza Fondul european de relansare, care prevede acordarea de granturi si imprumuturi statelor membre.
Deci, si UE ii da apa la moara lui Roubini, care spune ca stimulentele au scumpit actiunile companiilor, locuintele si bunurile si au incurajat creditarea agresiva. Economistul se asteapta ca inflatia sa fie alimentata de cererea imensa, de implementarea unor politici protectioniste si de disparitia unor lanturi de distributie globale.
Nici nu si-a expus bine predictiile, ca surse citate de Bloomberg au declarat ca Banca Centrala Europeana si-a schimbat obiectivul de inflatie de la in jur de 2%, dar sub acest procent, exact la nivelul de 2 la suta.
Aproape simultan, Eurostat a publicat date care arata ca, in primul trimestru al acestui an, pe ansamblul Uniunii Europene, preturile locuintelor si chiriile si-au continuat cresterea constanta, avansand cu 0,4%, respectiv cu 2,2%, in comparatie cu ultimul trimestru din 2020.
Din nou, Roubini nu citeste in stele, ci in insiruiri de date care arata, clar si public, ca statele lumii sunt mult mai indatorate decat acum 50 de ani.
Economistul pune in vedere ca bancile centrale sunt intr-o situatie imposibila: daca renunta la stimularea relansarii economiilor, pot genera un val de falimente; daca vor continua sa tipareasca bani cu nemiluita, risca sa genereze inflatie de doua cifre.
"Acest dezastru in slow-motion pare inevitabil. Stagflatia (crestere economica anemica, dublata de inflatie ridicata) din anii 70 se va intalni, in curand, cu criza datoriilor suverane din perioada de dupa 2008. Intrebarea nu este daca, ci cand", potrivit lui Roubini.
Asadar, ca este criza imobiliara ca a picat Lehman Brothers, ca este criza sanitara sau criza economica generata de cea sanitara, se pare ca, ajutata de cei care nu gandesc precum Roubini, mama crizelor este mereu gestanta.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
