De ce NU e o idee buna sa te imprumuti 30 de ani pentru locuinta

De ce NU e o idee buna sa te imprumuti 30 de ani pentru locuinta roborircccreditedobanzi

Romanii au un simt al proprietatii foarte bine dezvoltat. Simtim cumva nevoia sa avem o casa, o locuinta, proprietate personala, iar acest lucru este probabil o reminiscenta din comunism, in care fix asta ne lipsea. Acum, pentru a recupera neajunsurile trecutului, dorim sa simtim siguranta de a avea "un acoperis deasupra capului", pentru care niciun pret nu pare prea mare.

Apetitul imobiliar al romanilor dupa Revolutie este in permanenta crestere, si nici criza economica nu l-a oprit, desi a reusit sa il incetineasca cumva. Acum, piata imobilialelor este din nou "pe val", desi departe de "boom-ul" anilor 2008.

In orice caz, se construieste masiv in marile orase ale tarii, iar romanii se aventureaza la a-si cumpara o casa. Si termenul de "aventura" nu este deloc ales la intamplare. E o adevarata aventura, un risc enorm, sa pleci de la premisa ca in urmatorii 30 de ani, vei dispune lunar de o suma de bani care variaza, de cele mai multe ori.

E utopic sa crezi ca nimic rau nu poate interveni, de acum, de cand ai 30 de ani, pana cand vei implini 60. Practic, aproape jumatate din viata, daca ne uitam pe media de viata din Romania, ti-o vei petrece achitand acea rata. Dar nu asta e problema. Tu sigur esti binevoitor si iti vei plati rata la timp, vei achita si mai multi bani in avans, pentru a-ti recalcula creditul, a-ti diminua ratele si a scapa mai repede de "corvoada".

Insa problema e ca nu totul depinde de tine. Intr-o societate instabila si intr-o lume, in general, in plina schimbare, reforma si miscare, intr-o Romanie in care predictibilitatea economica "bate" spre zero, a-ti asuma angajamente financiare pe perioade extrem de lungi este un risc la care trebuie sa te gandesti de doua ori inainte a ti-l asuma.

"E mai bine sa platesc o rata, decat o chirie". Corect. Insa in cazul in care ramai fara job, locuinta inchiriata pe o anumita suma poate fi schimbata pe una pe care ti-o permiti acum, in timp ce o rata la casa trebuie platita pana in ultima luna, fiindca in caz contrar risti sa pierzi tot ce ai platit pana in acel moment.

Cine si cui garanteaza in Romania zilelor noastre ca va avea job in urmatorii 30 de ani, ca va avea nivelul salarial la care s-a indatorat acum sau ca nu va suferi accidente si boli care ii vor schimba radical viata. Ei bine, acestea sunt teme de gandire.

Statistic, 70% dintre americani stau "in chirie" , si nu pentru ca nu si-ar permite o locuinta, insa chiria ofera mobilitate fara limite, mai ales in era actuala, cand generatiile tinere au joburi flexibile, primesc oferte de munca din toate colturile tarii, dar mai ales ale lumii.

Angajamentele legate de o locuinta stabila pentru urmatorii 30 de ani nu numai ca sunt greu de respectat la nivel financiar, dar nu sunt tocmai utile unor persoane care isi pot schimba oricand locul de munca. Iar culmea e ca acest lucru i se poate intampla oricui. Oricand, iti poti pierde jobul sau poti primi o oferta din alta parte, din alt judet sau alta tara.

Iar problema mai trebuie dezbatuta sub un aspect: ratele variabile. Aici, multi romani nu constientizeaza ca oscilatia costului ratelor lunare poate deveni imposibil de achitat, intr-o oarecare zi. 

Oarecum, cei cu credite de nevoi personale sunt "acoperiti" in caz ca intra in imposibilitate de plata, daca au grija sa "se puna la adapost".. De exemplu, daca nu isi platesc creditul si li se emite un ordin de executare silita in acest sens, in cazul in care nu are bunuri pe numele sau, ANAF-ul nu prea are cum sa isi recupereze datoriile, deci imobilul respectiv va ramane achitat si in proprietatea acelei persoane. Cum? 

Cum? Daca persoana respectiva a luat creditul de nevoi personale, achitand o locuinta pe al carui act de proprietate este altcineva.

Insa nu acelasi lucru se intampla si in cazul creditului ipotecar. El implica o alta problema. Banca, in momentul in care analizeaza un dosar pentru finantarea unui astfel de credit, evalueaza si imobilul pe care cumparatorul vrea sa-l achizitioneze. In acest fel, in cazul in care clientul intra in imposibilitate de plata, banca vinde bunul si isi recupereaza banii, iar omul ramane fara nimic, evident.

Pe de alta parte, un alt aspect neglijat de romani este valuta in care se imprumuta. Astfel, s-a ajuns la situatii triste sau hilare, depinde de interpretare, in care se imprumuta in monede de care nici nu au auzit, iar evolutia acestora le produce pagube serioase in buget. Cum s-a intamplat cu francii elvetiei. Cand erau foarte ieftini, romanii au dat buzna sa se imprumute in franci. Habar nu avea romanul nici cum arata un franc, insa l-au luat cu manile amandoua, semnand si asumandu-si responsabilitatea faptelor, pe hartie doar.

Cand francul a crescut si aproape a atins valoarea euro, romanului care semnase fericit contractul de credit, nu i-a mai placut ce se intampla si a cerut despagubiri.

Lipsa de educatie financiara ne face, pe de o parte, iresponsabili, incapabili sa analizam consecintele actiunilor noastre in plan economic, incapabili sa facem o analiza realista asupra riscurilor, impactului si posibilelor schimbari ce pot interveni, dar si incapabili sa ne asumam raspunderea faptelor, si sa luam ca atare consecintele.

Daca francul nu ar fi crescut, ci si-ar fi diminuat valoarea, venea cineva sa dea banii inapoi?! Sau mai era cineva nemultumit? Insa atunci cand iti iei un angajament financiar, fie ca lucrurile pe care ti le-ai asumat merg bine, fie ca merg rau, trebuia sa fii prevazator si sa le accepti, fiindca se prezuma faptul ca ai facut o analiza de risc, dupa care ai decis sa accepti. Or, la noi cand e bine e bine, cand e rau "nu-s de vina eu".

Iar mentalitatea aceasta se reflecta in toate palierele sociale, dincolo de sectorul economic.

Analistii financiari recomanda romanilor sa se imprumute in moneda in care sunt platiti. 

O rata raportata la o moneda externa, in conditiile in care leul pierde zilnic teren, se poate scumpi de la o luna la alta, iar cheltuielile cu familia pot varia si ele, neconditionat de noi. Astfel, foarte usor poti intra in imposibilitate de plata, mai ales pe termen lung.

Deci, inainte de a contracta un credit pentru urmatoarele trei decenii din viata, nu ar strica sa fii sigur ca ai o oarecare "plasa de siguranta" in caz de "ceva anume" sau, macar, iti iei masuri de precautine minime necesare: cauti dobanzi fixe si te imprumuti in moneda nationala, astfel eviti fluctuatiile ROBOR si IRCC, dar si fluctuatiile cursului valutar. Nu in ultimul rand, incearca sa nu te duci catre gradul maxim de indatorare, si sa lasi o marja de eroare in bugetul familiei pentru cheltuieli neprevazute.

Sursa foto: pexels.com