Deseuri cu regim special: resturi de organe umane, recipiente medicale, pansamente folosite

Deseuri cu regim special: resturi de organe umane, recipiente medicale, pansamente folosite deseuri medicaleseringi folosite

V-ati intrebat vreodata ce se intampla cu partile anatomice, materialul biopsic si tesuturile rezultate in urma operatiilor chirurgicale si a analizelor de orice natura? Sau cu seringile folosite, cu branulele, cu recipientele pentru colectarea urinei, cu manusile chirurgicale? Ei bine, toate aceste deseuri se incinereaza, dar nu oricum, ci in crematorii speciale, dupa o procedura care include parcurgerea unor etape foarte bine puse la punct.
Vorbim aici despre deseuri care prezinta un risc infectios extrem de ridicat (au intrat in contact cu sangele sau cu alte fluide biologice) si care, evident, nu pot fi aruncate laolalta cu gunoiul menajer. De-aceea ele se incinereaza, dupa reguli foarte stricte, deoarece procesul de incinerare in sine poate crea un pericol major.

De vina sunt gazele rezultate in urma arderii, in principal dioxine si furani - substante chimice toxice persistente care se pot acumula in organismele vii prin intermediului lantului alimentar si care pot avea efecte negative asupra sanatatii umane si mediului.

Daca un incinerator nu asigura conditiile pentru ca in gazele arse sa nu fie depasite limitele admise de dioxine si furani, el nu primeste (in principiu) autorizatie de functionare. Iata de ce incinerarea si incineratoarele sunt chestiuni atat de problematice.

In plus, mai exista un aspect: fiind vorba de deseuri cu potential infectios, nici activitatile de colectare si transport nu pot fi facute oricum, ci numai de firme specializate. Una dintre principalele restrictii legate de transport se refera la masini - acestea trebuie sa fie carosate, cu spatiul de marfa total izolat de spatiul soferului si prevazute cu un echipament minim impus de cei de la Autoritatea Rutiera Romana. E vorba despre truse de prim-ajutor in caz de incident, cu care angajatii pot sa izoleze locul pana vin echipele specializate.

„Se mai poate intampla vreun accident si, daca se scurge ceva, trebuie sa poti sa iei niste prime masuri”, explica managerul unei astfel de firme. “Masinile se spala in permanenta, avem substante de dezinfectie si de neutralizare. Pentru orice deseuri trebuie sa ni se spuna ce substante contin acele deseuri, pentru ca noi sa stim ce mijloace de neutralizare sa avem pregatite.” Exista, de asemenea, obligatia avizarii de catre Apararea Civila locala a traseelor in afara orasului pe care se deplaseaza masinile incarcate cu deseuri medicale.

Deseurile medicale trebuie manipulate si incarcate cu foarte mare atentie in masini. In primul rand trebuie cantarite, pentru ca numarul kilogramelor colectate trebuie sa coincida cu numarul celor predate. Cantarirea e importanta si pentru ca plata serviciilor, atat de transport cat si de incinerare, se face la kilogram.

La transport, de exemplu, pretul de pornire este de 1 euro/kg, dupa care se negociaza, in functie de cantitate mai ales, dar si de frecventa colectarilor. Spitalele sunt printre cele mai bine organizate din acest punct de vedere, pentru ca stiu estimativ cate deseuri vor produce intr-o anumita perioada de timp. Exista insa si perioade de varf in care depasesc valorile estimate, cum ar fi perioadele de vaccinari, cand automat sunt mai multe deseuri.

In final, sa spunem ca nu toate deseurile rezultate din activitatea unui spital sau a unei clinici sunt periculoase, ci doar 20-25%. Restul de 75-80% sunt deseuri menajere obisnuite care pot intra in circuitul clasic de gestionare oferit de serviciile de salubritate.

In tari ceva mai avansate se face in prealabil o selectie a deseurilor, in sensul ca cele cu potential infectios sunt colectate direct in containere speciale. In Romania insa, in majoritatea cazurilor, deseurile medicale merg la gramada la incinerator.