Plante medicinale: Afinele, Catina, Coada-soricelului

Plante medicinale: Afinele, Catina, Coada-soricelului reteteplante medicinaleboli

                  Plante medicinale: Afinele, Catina, Coada-soricelului

Afinul
Poate fi intalnit in zonele de munte, pe pasunile alpine sau prin locuri stancoase. Se dezvolta sub forma unui arbust mic, cu fructe de culoare negru-albastrui si cu un gust duce-acrisor. De la afin se folosesc frunzele (Folium Myrtilli) si fructele (Fructus Myrtilli).

Din frunze se preapara un ceai care se recomanda celor ce sufera de diabet, avand proprietatea de a scadea zaharul din sange, actiune care s-ar datora mirtilinei, numita si "insulina vegetala". Pentru a mari eficacitatea ceaiului, frunzele de afin le putem asocia cu pastai de fasole si frunze de dud.

Ceaiul se bea indulcit cu zaharina sau neindulcit, cate o ceasca inaintea fiecarei mese principale. Ceaiul dietetic recomandat diabeticilor are in compozitia sa, pe langa alte plante, si frunze de afin. Datorita continutului in tanin, frunzele au actiune astringenta, folosindu-se in diaree, iar datorita arbutinei, dupa alti autori, hidrochinonei, au proprietati bacteriostatice, utilizandu-se ca antiseptic urinar si usor diuretic. Se mai recomanda in guta si reumatism.

Fructele sunt bogate in tanin, pectine, o substanta coloranta numita mirtilina, acizi organici (acid malic, citric, oxalic, lactic, succinic), zaharuri, provitamina A, vitamina C etc..

Din fructe se prepara un ceai pentru combaterea diareei, cu proprietati antiseptice in infectiile intestinale, mai ales in gastroenterite, contribuind la ameliorarea proceselor de fermentatie si putrefactie. Unii autori le recomanda in combaterea oxiurilor.

Ceaiul de fructe poate fi facut in doua feluri si anume:

- fructele uscate se fierb in 250 g de apa timp de o jumatate de ora, dupa care ceaiul se bea caldut; sau peste o lingurita si jumatate de fructe uscate se toarna doua pahare cu apa fiarta si racita. Fructele se lasa la macerat opt ore, apoi se bea intreaga cantitate de lichid in cursul unei zile. Pentru a mari actiunea astringenta si antiseptica a fructelor de afin, vom adauga coaja de stejar, flori de musetel si frunze de menta.

- tot din fructe de afin se mai pot prepara lichior si vin, care au proprietati antiseptice si astringente. Consumate in stare proaspata, afinele regleaza scaunele, fac sa inceteze fermentatiile intestinale, amelioreaza inflamatiile hemoroidale si restabilesc pofta de mancare.

Catina-alba
Familia: Elaeagnaceae
Denumiri populare: catina cenusie, catina de rau.
Ecologie si raspandire: Arbusti spinosi ce cresc in palcuri sau tufarisuri, pe malurile raurilor, in regiunile mlastinoase, pe nisipuri si pietrisuri, mai ales pe formatiuni geologice salinifere.
Perioada si organul de recoltare: se recolteaza fructele catinei in decursul lunilor august-septembrie. Se recomanda a fi recoltate pana la lasarea primului ger, dupa care continutul in vitamina C scade brusc.

Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: hepatita epidemica, hepatita cronica, urticarie, nevroze, alcoolism, guta, reumatism, ciroza hepatica, ateroscleroza, anemie.

Uz extern: la arsuri, degeraturi, radiatii.

Retete: Infuzie 2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml apa clocotita; se lasa vasul acoperit 30 de minute; se bea fractionat in cursul unei zile (o bautura placuta si racorotoare se obtine din 750 g fructe cu 6 l apa si 1 kg zahar - dupa racire se toarna in sticle si se pastreaza la loc racoros)

Folosind linkul urmator veti gasi mai multe informatii despre afectiunile ce pot fi tratate cu catina alba
 
Coada-soricelului
Familia Asteraceae
Denumiri populare: alunele, bradatel, ciuresica, crestatea, crivalnic, garva, iarba oilor, iarba stranutatoare, prisnel, rotatele-albe, sorocina, coada hirtului, cricalic, sorecie.

Ecologie si raspindire: este o planta absolut nepretentioasa, ceea ce a facut-o des intalnita in toate zonele din intreg teritoriul tarii. O puteti vedea atat in poieni, finete, margini de padure, cat si la margini de drum si cai ferate, soluri nisipoase relativ umede, insorite sau umbrite, in regiuni stancoase sau de campie.

Florile sunt albe sau trandafirii si au in lumina soarelui un parfum aromatic, acrisor.
Perioada de vegetatie: creste din luna aprilie pana la sfarsitul lunii septembrie. Perioada si organul de recoltare: se recolteaza inflorescentele si partea aeriana a plantei in perioada de inflorire. Preferabil ca florile sa fie colectate separat de frunze, fiindca au o utilizare diversa. Florile trebuie culese in soare puternic, caci atunci le creste continutul de uleiuri volatile.

Boli in care se utilizeaza: este foarte binevenita in tratamentul ciclului neregulat, amelioreaza starea femeilor aflate in menopauza, probleme in privinta sanatatii organelor pelviene, inflamatii ale ovarelor.

Uz intern: stimularea poftei de mancare, anorexie, bronsite, tuse, rinite, rinosinuzite, alergii, sedativ, colici hepato-biliare, deschinezie-biliara, balonari, cistite, ascaridioza, ulcer gastric, ulcer duodenal, cancerul organelor pelviene, boli de ochi, hemoragii nazale, osteoporoza, hemoragii stomacale.

Uz extern: afectiuni vasculare, exeme, arsuri,contuzii, rani purulente, ulceratii, hemoroizi, fisurile sanilor, abcese dentare, astm bronsic, leucoree, prolaps uterin.

Retete: infuzie: o lingurita de plante maruntite se opareste cu 1/4 litru de apa, se lasa putin in repaos.

Tinctura: florile culese pe timp insorit se introduc, fara a fi indesite, intr-o sticla pana la gat, se toarna rachiu de secara sau fructe de 38-40%, se lasa sa stea 14 zile la soare.

Mai multe articole despre acest subiect gasiti in sectiunea : Sanatate