Despre libertate si despre farmecul apus al incorectitudinii politice: 163 de ani de la "slobozirea tiganilor" in Tarile Romane

Despre libertate si despre farmecul apus al incorectitudinii politice: 163 de ani de la slobozirea tiganilor in Tarile Romane istoriecetateni rromietnie rromaminoritate romanialibertate rromi

Doua legi, votate in 1855, in Moldova, si in 1856, in Tara Romaneasca, au consfintit "slobozirea tiganilor". Pana la aceste date, tiganii (asa li se spunea pe atunci) erau, la propriu, un soi de "obiecte de inventar" aflate fie in proprietatea statului, fie a manastirilor, fie a unor persoane particulare. Tiganii puteai fi vanduti, cumparati, daruiti, lasati mostenire. Singura lor libertate era aceea sa moara cand le venea sorocul.
Printre personalitatile care au militat pentru dezrobirea (slobozirea) tiganilor s-a numarat si boierul Vasile Alecsandri (1821-1890), care si-a eliberat robii tigani inca inainte de adoptarea legilor amintite.

Prilejul slobozeniei l-a inspirat pe Alecsandri, care a scris, emotionat, o povestire cu titlul "Vasile Porojan" - numele unui copil de tigan-rob aflat in proprietatea parintilor sai. O parte din aceasta povestire a facut multa vreme din programa scolara la disciplina literatura romana. Este vorba despre partea in care boiernasul Vasile (al lui Alecsandri) se juca cu tiganul Vasile (al robului Porojan), despre cum inaltau ei zmee, si cum tiganul, mai voinic, lua apararea cloroticului sau stapan cand alti copii voiau sa le fure zmeul.
Povestirea a fost publicata pentru prima oara in 1880, in revista "Convorbiri literare", care aparea la Iasi:

"Am pierdut in zilele trecute un tovaras de copilarie care purta un nume mai mult de satra decat de salon, caci se numea Porojan! El a fost unul din robii nostri, tigan lingurar de soiul lui, insa pitar de meserie."

Partea cea mai frumoasa a povestii, insa, urmeaza abia mai incolo, dar ea este, dupa standardele de astazi, profund si delicios de "incorecta politic".

La anul 1854, dupa moartea tatalui sau, Alecsandri si-a slobozit toti robii tigani pe care-i mostenise. Scrie bardul mai departe:

"Dupa moartea parintilor mei, am eliberat toti robii nostri, voind astfel sa recunosc amictia lui Porojan pentru mine. Frumoasa zi a fost aceea cand, din balconul casei de la Mircesti, am declarat tiganilor adunati ca sunt liberi! Ca nu li se vor mai lua copiii pentru a fi crescuti si deprinsi ca servitori in casa boiereasca si ca pot sa mearga unde le place fara impiedecare din partea nimanui."

Bucurie mare si de tot neasteptata pe capul tiganilor - infierbantati de libertatea dupa care tanjeau de veacuri, dusi au fost cu totii.
"Toti, parasindu-si bordeiele, plecara a doua zi cu tot avutul lor ca sa mearga... Unde?... Nu o stiau nici ei, dar se pornira ca sa calce peste orizont si sa afirme dreptul lor de oameni liberi..."

Doar cativa tigani batrani au prins a se tangui: "Stapane, stapane, ce ti-am gresit ca sa ne urgisesti astfel, pacatosii  de noi?!... Ne faci slobozi?... Cine o sa ne poarte de grija de azi inainte?... Cine o sa ne hraneasca, cine sa ne imbrace, cine sa ne cunune, cine sa ne ingroape?... Stapane, nu ne departa de mila mariei tale!"

Libertatea, insa, s-a dovedit mai puternica decat lamentatiile batranilor deprinsi cu jugul, drept pentru care tiganii s-au pierdut, cu totii, dincolo de linia orizontului. In sfarsit, liberi! Ce-au facut cu libertatea aia a lor ne spune Alecsandri:

"Laia se opri la cea intai crasma, pentru ca sa celebreze  noua lor pozitie sociala, apoi se opri la a doua crasma, pentru ca sa cinsteasca in sanatatea cuconasului, apoi se opri la a treia, pentru ca sa boteze cu vin libertusca, apoi la a patra, pentru ca sa guste daca rachiul liber e mai bun decat celalalt etc. etc. si astfel au dus-o intruna pana ce, bandu-si pana si caciulile si apucandu-se de furturi, au ajuns in inchisorile de la Roman, de la Piatra si de la Bacau."

Mult jinduita libertate ii bagase pe toti la puscarie. Dupa ce si-au ispasit pedepsele si si-au bagat mintile in cap, tiganii au decis ca libertatea este periculoasa, daca nu cumva chiar nociva, drept pentru care "Peste sase luni, s-au intors cu totii la Mircesti, goi, bolnavi, morti de foame, inghetati de ger, si au cazut in genunchi cu rugaminte ca sa-i primesc iar robi ca in vremile cele bune, dupa cum  spuneau ei..."

Aceasta isprava l-a facut pe Alecsandri sa priceapa ca "Pe cat e de neomenos faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atat e de necumpatat faptul de a libera deodata pe un sclav fara a-l pregati la fericirea ce-l asteapta si a-l feri de neajunsurile unei libertati pripite."

La ceva vreme dupa ce i s-au intors toti tiganii sloboziti, jerpeliti si lesinati de foame, s-a intors si bunul lui prieten, Porojan. "Nu stiam ce sa-i dau ca sa-i fac multumire... Imi venea sa-l poftesc la masa; sa-i propun o partida de arsici.

Dupa cele intai momente de uimire, el imi povesti odiseea lui, un lung sir de mizerii omenesti, apoi se ruga sa-l primesc a fi pitar la Mircesti, zicand ca voieste sa moara unde s-a nascut. Am primit cu recunostinta, l-am imbracat din cap pana-n picioare, i-am hotarat o leafa buna si i-am gatit o odaie deosebita in ograda."

Fericirea regasirii a fost, insa, de foarte scurta durata. Sangele lui Porojan nu s-a facut apa, cum se spune, si dupa cateva zile in care s-a intremat "s-a facut nevazut impreuna cu un cal al vatafului."

Si dus a fost, pentru totdeauna, cu cal cu tot.

E si o morala in toata povestea asta, iar ea nu este despre tigani, ci despre libertate.

Citeste si: S-au scumpit alimentele: Mancarea e pe punctul de a deveni un lux, nu o necesitate in Romania

Sursa foto: pexels.com