Simona Halep, sau bucuria ca stare de necesitate (neinteleasa)

Simona Halep, sau bucuria ca stare de necesitate (neinteleasa) simona haleproland garrosprimaria bucurestitrofeu

Simona Halep s-a intors luni de la Paris si a dorit sa prezinte suporterilor trofeul castigat la Roland Garros.
Conform Gazetei Sporturilor, Primaria Bucuresti ar fi refuzat solicitarea Simonei Halep de a organiza o intalnire cu fanii intr-una dintre pietele capitalei fiindca "Timpul era scurt pentru aprobări conforme cu legislaÈ›ia, aÈ™a că i s-a propus Arena NaÈ›ională". In toata povestea asta ceva este, intr-adevar, prea scurt, in niciun caz, insa timpul…
Administratorii vremelnici ai capitalei ar fi trebuit sa stie cateva lucruri (elementare):
- regulile, toate, sunt facute pentru a fi incalcate. Asa a mers, de cand este, lumea inainte – prin gesturile, atitudinea si actiunile unor oameni care au incalcat regulile. Daca regulile n-ar fi fost incalcate, ne-am fi gasit si astazi pititi prin pesteri, batandu-ne cu ciomegele pentru o imbucatura de mancare si tot asteptand un trasnet care sa ne aprinda focul.
- regula, in acest caz, spune ca trebuie sa depui o cerere pentru o manifestatie publica, apoi sa astepti intrunnirea unui soi de sfat al inteleptilor, care sa-ti dea (sau nu) aprobarea. Iar asta nu se poate face de azi pe maine. In cazul de fata, Primaria ar fi trebuit sa-si faca o datorie de onoare din incalcarea regulii.
- sunt situatii care sunt descrise drept "stare de necesitate". O minte ingusta, cand aude de stare de necesitate se gandeste imediat la vreo nenorocire, la un cataclism, la ceva la care intervine SMURD-ul cu toate ambulantele din dotare. Nimeni, dupa cate se vede, nu este dispus (nici pregatit) sa inteleaga faptul ca si bucuria poate fi o stare de necesitate. In fata unei nenorociri, legea si regulamentele si regulile ne ingaduie sa fim solidari, fara a astepta aprobari formale. In fata unei uriase bucurii, aceleasi reguli ne impun sa stam linistiti pe la casele noastre. Si, in definitiv, la cate rolangaroase castigam pe an, ce atata motiv de mare bucurie?
Si inca ceva, care nu mai are legatura cu respectul pe care ar fi trebuit sa-l aratam Simonei Halep pentru performanta sa istorica: o mica si banala chestie de marketing si de promovare a Bucurestiului, o chestie "la mintea cocosului", cum se spune.
Primaria capitalei ar fi trebuit s-o roage frumos pe Simona Halep sa faca un tur al orasului si sa prezinte trofeul de pe platforma superioara, deschisa, a unuia dintre autobuzele acelea turistice, etajate. Ar fi trebuit sa anunte din vreme traseul pe care va circula autobuzul (e bun si cel pe circula de regula, prin locurile ceva mai "spalate" ale capitalei). Ar mai fi trebuit sa puna si la dispozitia presei facilitati de deplasare in fata si in spatele autobuzului. Si ce-ar fi obtinut in acest fel? O nimica toata: ar fi obtinut un album foto cu reperele reprezentative ale Bucurestiului reprodus de toate marile agentii de presa internationale si de publicatii print si online din intreaaga lume. La fel, s-ar fi ales cu imagini filmate pe traseu, in Bucuresti, si difuzate de toate posturile de televiziune de pe mapamond. Si inca: ar fi suprasaturat retelele de socializare cu imagini surprinse pe traseul autobuzului (prin Bucuresti, da?) postate de romanii si de turistii straini care ar fi venit sa o salute pe Simona. Cat ar fi costat chestia asta? Nimic. Cat ar fi valorat nimicul asta? Imens. Ce am ratat in felul asta? Tot.

Sursa foto: www.facebook.com/SimonaHalepOfficial/