Cu ANAF nu e de gluma, pregateste actiuni in forta: se poate ajunge in situatia in care un contribuabil este controlat fara sa stie
inspectii fiscaleanaffiscitminspectia muncii
Campania de controale comune ale ANAF cu Inspectia Muncii, pentru ”prevenirea” muncii nedeclarate si proiectul-pilot pentru realizarea de controale in timp real, planificat sa se deruleze in viitorul apropiat, pentru imbunatatirea conformarii voluntare sunt doua dintre cele mai recente proiecte anuntate de autoritatea fiscala romana. De altfel, ANAF a vorbit si despre cresterea cu 10% a numarului de inspectii fiscale pana la finele anului 2025, dar si despre majorarea colectarii cu 2,5 puncte procentuale din PIB in acelasi interval de timp si reducerea decalajului de colectare a TVA, prioritati prevazute, de altfel, de Planul National de Rezilienta si Redresare a Romaniei. Care sunt masurile pe care se bazeaza Autoritatea sa isi realizeze obiectivele si pe care ar trebui sa le cunoasca si contribuabilii?
Indicatori de risc. ANAF a creat o structura specifica de management al riscului, care, cel putin in teorie, ar trebui sa ajute la eficientizarea inspectiilor fiscale prin crearea de clase de risc, in functie de care urmeaza ca toti contribuabilii sa fie planificati pentru inspectia fiscala. Conform raportului de activitate al
ANAF pe anul 2020, Directia de Management al Riscului a testat deja aproximativ 100 de indicatori de risc, urmand ca, pana la sfarsitul lui 2022, sa ii definitiveze pe aceia in functie de care se vor stabili clasele de risc. Momentan, pentru activitatea de inspectie fiscala se folosesc doar 11 indicatori de risc, a caror analiza este obligatorie inaintea inceperii unei inspectii fiscale. De asemenea, la acest moment, procedura in urma careia un contribuabil este clasificat ca fiind cu grad de risc fiscal mare, este netransparenta, neputand fi contestata.
Informatii din CBCR. Strategia ANAF mentioneaza intre obiective si intensificarea actiunilor de control in domeniul preturilor de transfer, inclusiv prin gestionarea eficienta a informatiilor obtinute ca urmare a utilizarii instrumentelor de cooperare administrativa, cum este raportarea tara cu tara sau Country-by-Country Reporting. In practica, insa, nu este clar cum foloseste ANAF informatiile din aceste raportari, menite, in principal, sa evalueze potentialele riscuri asociate preturilor de transfer si cum identifica acele tinte pentru controalele vizand prerturile de transfer.
Modul in care inspectorii fiscali colecteaza informatii, cum selecteaza afacerile cu risc fiscal crescut si le inspecteaza este in permanenta transformare in ultimii ani, interpretarea umana fiind completata, mai nou, si de analize de date. In schimb, ceea ce evidentiaza practica este ca ANAF isi va intensifica si mai mult actiunile de control.
Mai ingrijoratoare decat cresterea volumului de inspectii fiscale sunt, insa, schimbarile in modalitatile de abordare a inspectiilor fiscale in domeniul preturilor de transfer si in volumul informatiilor solicitate de catre ANAF. Astfel, companiile care opereaza in Romania ar trebui sa se intrebe daca sunt pregatite adecvat pentru a raspunde nu doar rapid si cu incredere, ci, mai ales, intr-un mod cat mai cuprinzator la intrebarile detaliate din zona preturilor de transfer adresate de ANAF. Vedem din ce in ce mai mult din partea ANAF nu numai solicitari de informatii detaliate privind preturile de transfer (care, insa, uneori nu sunt disponibile pentru societatile din Romania care sunt parte a unui grup de multinationale), dar si contestari ale profilelor functionale si de risc ale companiilor romanesti.
Verificari documentare. Separat, a fost reactivat un instrument existent din 2016 in legislatia din Romania, care a fost ignorat pana la finele lui 2021. Incepand din acest an, insa, aceste "verificari documentare" urmeaza sa fie utilizate din ce in ce mai mult: autoritatea fiscala romana si-a propus ca acest tip de control sa reprezinte 60% din totalul verificarilor pana in 2025. De mentionat, insa, ca aceasta specie de control nu prezinta garantiile legale necesare, nerespectand principiile general acceptate pentru o inspectie fiscala clasica.
"Astfel, se poate ajunge in situatia in care un contribuabil este controlat fara sa stie"
Astfel, se poate ajunge in situatia in care un contribuabil este controlat fara sa stie, in opozitie cu inspectia fiscala clasica, care este o procedura transparenta, ce nu poate incepe fara un aviz de inspectie, cu delimitarea clara a obiectului controlului, intr-o perioada de timp bine determinata si cu respectarea dreptului la aparare pe intreg parcursul inspectiei. Din pacate, in luna martie 2022 o serie de contribuabili persoane fizice se confrunta cu decizii de impunere emise in baza unor verificari documentare cu stabilirea eronata a bazei de impunere.
SAF-T. Anul acesta este pentru Romania anul SAF-T (Fisierul Standard de Audit Fiscal), obligatoriu pentru marii contribuabili de la 1 ianuarie 2022, cu o perioada de gratie de sase luni pentru anumite companii, intrate la finele lui 2021 in randul marilor contribuabili. Raportarea SAF-T, reprezinta intr-adevar un mijloc de eficientizare a inspectiilor fiscale. Prin gradul mare de detaliu - SAF-T solicita completarea obligatorie a 260 de campuri dintr-un total de 800, se creeaza premisele unor controale fiscale de la distanta si, pe termen mediu, eliminarea sau simplificarea anumitor declaratii din zona TVA. In acest fel, o companie va putea beneficia de o inspectie fiscala de la distanta, cu timpi redusi si interactiune limitata.
Contribuabilii au castig de cauza. Pe de alta parte, insa, o atentie deosebita trebuie acordata si corectitudinii actului de inspectie fiscala. Pentru o astfel de radiografie trebuie sa analizam evolutia numarului de acte de impunere desfiintate in cadrul cailor administrative si judiciare de atac. In Romania, finalizarea definitiva a unei proceduri de contestare a unui act inspectie fiscala poate dura intre cinci si sase ani. Ori, in anul 2020, in aproximativ 30% dintre cazuri (raportat la totalul de sume impuse de ANAF), contribuabilii au avut castig de cauza in fata instantelor de judecata, desfiintand actele de impunere emise de inspectia fiscala. La acest procent, trebuie adaugat si un altul, de 15%, pentru care contribuabilii au obtinut anularea actelor de impunere in faza administrativa a contestarii (fara a mai fi necesara parcurgerea procedurii judiciare in fata instantelor de judecata). Totodata, autoritatea fiscala a raportat ca, in peste 300 de cauze, instantele au dispus reluarea procedurii de solutionare. Astfel, daca ulterior aceste cauze vor fi solutionate in favoarea contribuabilului, este probabil ca acest procent sa se creasca semnificativ.
Din analiza cifrelor publicate de ANAF putem concluziona ca un procent destul de mare, intre 45% - 50% din sumele impuse de ANAF in urma inspectiilor fiscale sunt anulate ulterior prin contestare de catre contribuabili. Avand in vedere ca sumele castigate de contribuabili sunt purtatoare de dobanzi (i.e. 7,3% pe an), iar o disputa fiscala dureaza in principiu peste 5 ani, rezulta ca ANAF va returna ulterior contribuabililor o dobanda de peste 40% aplicata la sumele anulate.
Dar, pana sa ajunga in instanta, riscurile pot veni de oriunde – chiar si din controlul activitatilor de rutina sau din controlul companiilor solide din punct de vedere comercial. Recalificarea tranzactiilor capata noi accente, autoritatile fiscale chestionand autoritatile de reglementare specifice fiecarei industrii, pentru acest tip de controverse si dispute fiscale neexistand niciun fel de precedent.
Explicatiile ne-au fost oferite de: Emanuel Bancila, Partener, Coordonatorul Practicii de inspectii si controverse fiscale, EY Romania Adrian Rus, Partener, liderul departamentului Preturi de transfer, EY Romania
Un produs media marca Rentrop&Straton _112089.jpg)
