Klaus Iohannis a atacat la CCR Legea alegerilor parlamentare

''Domnului VALER DORNEANU

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

 

 

In temeiul dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, formulez urmatoarea

 

 

SESIZARE DE NECONSTITUTIONALITATE

 

asupra

 

Legii privind unele masuri pentru organizarea alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor, ca urmare a incetarii mandatului Parlamentului ales in anul 2016

 

Legea privind unele masuri pentru organizarea alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor, ca urmare a incetarii mandatului Parlamentului ales in anul 2016 a fost adoptata atat de Senat, in calitate de prima Camera competenta, cat si de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala in sedinte separate, in aceeasi zi, respectiv in data de 27 iulie 2020. In data de 29 iulie 2020, Parlamentul a transmis aceasta lege Presedintelui Romaniei, in vederea promulgarii.

 

Similar stabilirii datei alegerilor locale, Parlamentul a optat pentru o solutie legislativa potrivit careia data urmatoarelor alegeri pentru Senat si Camera Deputatilor va fi stabilita de Parlament prin lege organica. Prin continutul normativ, aceasta reglementare incalca prevederile art. 1 alin. (3) si (5), pe cele ale art. 36, art. 37, art. 61, art. 63 alin. (1), (2) si (4), art. 69 alin. (2), art. 73 alin. (1) si (3) lit. a), precum si pe cele ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, pentru motivele prezentate in continuare.

 

1. Incalcarea prevederilor art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie in dimensiunea sa referitoare la principiul securitatii raporturilor juridice

 

Potrivit art. 1 alin. (1) din legea criticata: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului si a Camerei Deputatilor, precum si pentru organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente, cu modificarile si completarile ulterioare, data alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor ce vor fi organizate ca urmare a expirarii mandatului Parlamentului, aflat in curs de exercitare la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se stabileste prin lege organica, cu cel putin 60 de zile inaintea datei alegerilor”. Mentionam ca dispozitia de la care se deroga, respectiv art. 6 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, prevede: „ (2)Aducerea la cunostinta publica a datei alegerilor se face cu cel putin 90 de zile inainte de ziua votarii, prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotararii Guvernului privind data alegerilor”.

 

Analizand continutul dispozitiei derogatorii, constatam ca aceasta creeaza un cadru legislativ special doar pentru urmatoarele alegeri parlamentare. Apreciem ca o atare modificare, realizata cu mai putin de 6 luni inainte de alegerile la termen, incalca exigentele art. 1 alin. (5) din Constitutie in dimensiunea sa referitoare la previzibilitatea legii si cea a securitatii raporturilor juridice.

 

Potrivit art. 2 din Constitutie, suveranitatea nationala se exercita prin organele reprezentative ale poporului roman si prin referendum, iar, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”. Asa cum a retinut Curtea in jurisprudenta sa, „dreptul la alegeri libere este unanim apreciat ca fiind expresia cea mai profunda a organizarii unei societati cu adevarat democratice si impune respectarea unor exigente, intre care si aceea a stabilitatii normelor juridice in domeniul electoral. Intr-un plan mai larg, stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securitatii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constitutie, principiu care exprima in esenta faptul ca cetatenii trebuie protejati contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecuritati pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta risca s-o creeze, impunand ca legea sa fie accesibila si previzibila” (Decizia nr. 51/2012). Intr-o bogata jurisprudenta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta asigurarii accesibilitatii si previzibilitatii legii, inclusiv sub aspectul stabilitatii acesteia, instituind si o serie de repere pe care legiuitorul trebuie sa le aiba in vedere pentru asigurarea acestor exigente (cauze precum Sunday Times contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1979, Rekvenyi contra Ungariei, 1999, Rotaru impotriva Romaniei, 2000, Damman impotriva Elvetiei, 2005).

 

Codul bunelor practici in materie electorala - Linii directoare si raport explicativ, adoptat de Comisia Europeana pentru Democratie prin Drept in cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Venetia, 18-19 octombrie 2002), evidentiaza importanta stabilitatii „unor reguli mai speciale ale dreptului electoral, in special cele care reglementeaza sistemul electoral propriu-zis, componenta comisiilor electorale si constituirea teritoriala a circumscriptiilor”. In acest document se statueaza, de asemenea ca „ar fi necesar a se evita, nu atat modificarea sistemelor de scrutin - ele pot fi intotdeauna imbunatatite - ci modificarea lor frecventa sau cu putin timp (cel putin un an) inainte de alegeri. Chiar in absenta unei intentii de manipulare, modificarile vor fi dictate de interesele iminente ale partidului politic”. Asa cum a retinut si Curtea, recomandarile Codului bunelor practici in materie electorala, elaborat de Comisia de la Venetia, „constituie coordonate ale unui scrutin democratic, in raport cu care statele - care se caracterizeaza ca apartinand acestui tip de regim - isi pot manifesta optiunea libera in materie electorala, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, in general, si a dreptului de a fi ales si de a alege, in special” (Decizia nr. 682/2012).

 

Or, prin dispozitia criticata se modifica cu doar cateva luni inaintea alegerilor competenta stabilirii datei alegerilor, contrar normelor constitutionale, instituindu-se o prerogativa pentru Parlament de a stabili in mod discretionar data alegerilor parlamentare. Mai mult, in actualul context, adoptarea unei legi prin care se stabileste data alegerilor parlamentare devine cu atat mai problematica in situatia in care ar interveni una dintre cauzele care determina prelungirea de drept a mandatului Parlamentului, cum este starea de urgenta prevazuta de art. 93 din Constitutie. Aceasta intrucat este posibil ca legea organica prin care s-a stabilit data alegerilor parlamentare sa fie necesar sa fie modificata din considerente ce tin de evolutia situatiei sanitare. Cu alte cuvinte, orice situatie care ar putea antrena o prelungire de drept a mandatului actualului Parlament atrage necesitatea fixarii unei alte date a alegerilor si, implicit, a modificarii legii organice de stabilire a datei alegerilor. Pe de alta parte, chiar si in ipoteza in care nu se instituie o masura exceptionala, este posibil ca alte ratiuni (de ordin tehnic, administrativ sau de alta natura) sa impuna schimbarea datei alegerilor, caz in care derularea procedurii ar putea reprezenta un element suplimentar de impredictibilitate, cu consecinte asupra securitatii raporturilor juridice.

 

Astfel, prin interventia intempestiva si formalizarea excesiva a procedurii de stabilire a datei alegerilor se creeaza premisele incalcarii altor dispozitii si garantii constitutionale. Mai mult, dat fiind contextul actual, in situatia in care din varii motive, Parlamentul nu adopta respectiva lege intr-un timp util, se poate ajunge in mod direct la incalcarea normelor constitutionale care stabilesc in mod clar durata mandatului Parlamentului si intervalul maximal in care trebuie sa fie organizate alegerile parlamentare.

 

In acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in aplicarea art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea Constitutionala a retinut ca este important ca respectivele conditii instituite in procesul electoral „sa nu fie de natura a aduce atingere insasi substantei acestor drepturi, privandu-le astfel de efectivitatea lor, ca ele urmaresc un scop legitim si ca mijloacele folosite pentru realizarea lor nu sunt disproportionate; in special, asemenea conditii si restrictii nu trebuie, practic, sa anihileze libera exprimare a opiniei poporului in alegerea corpului legislativ” (Cauza Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 52).

 

Din aceasta perspectiva, instituirea unei asemenea reguli precum cea cuprinsa in art. 1 alin. (1) din legea criticata incalca exigentele art. 1 alin. (5) in dimensiunea sa referitoare la securitatea raporturilor juridice.

 

2. Incalcarea dispozitiilor art. 69 alin. (2) din Constitutie

 

Norma prevazuta la art. 1 alin. (1) din legea criticata instituie in sarcina Parlamentului o obligatie de rezultat, aceea a adoptarii unei legi organice, intr-un anumit orizont de timp, prestabilind si solutia ce se va impune senatorilor si deputatilor, a caror vointa reala pare a nu mai avea semnificatie. Or, vointa generala ce se realizeaza la nivelul Parlamentului si se concretizeaza in adoptarea unei legi rezulta din modul de exercitare si realizare a mandatului fiecarui senator si deputat. In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii isi exprima vointa in mod liber prin votul asupra propunerilor legislative sau proiectelor de lege, vointa care se formeaza dupa analize, dezbateri si deliberari asupra continutului proiectului actului normativ, indiferent daca aceasta se va concretiza sau nu in adoptarea unei legi.

 

In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut ca manifestarea suveranitatii cu care este investit Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului roman consta, in esenta, in exercitarea puterii legislative - ca unica autoritate legiuitoare a tarii, insa, in virtutea principiului constitutional al separatiei si echilibrului puterilor in stat - consacrat la art. 1 alin. (4) din Constitutie - Parlamentul are si alte functii, aflate, in stransa si directa legatura cu rolul sau de unic legiuitor. «In realizarea functiilor sale constitutionale, Constitutia confera mandatului parlamentar caracter reprezentativ, art. 69 alin. (1) dispunand ca „In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului.” Garantia suprema a independentei de care se bucura, in exercitarea mandatului, orice parlamentar, este inscrisa in alin. (2) al art. 69 din Legea fundamentala, in sensul ca „Orice mandat imperativ este nul.”» (Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, par.29).

 

Fata de cele de mai sus rezulta faptul ca daca senatorii si deputatii vor fi obligati sa acorde votul in sensul adoptarii legii de stabilire a datei alegerilor, atunci vointa parlamentarului nu mai este libera, mandatul devine unul imperativ, ceea ce plaseaza legea criticata pe taramul nulitatii absolute ce nu va putea fi inlaturata in niciun mod, in conformitate cu art. 69 din Constitutie.

 

Din perspectiva aceleiasi norme constitutionale, consideram ca daca Parlamentul nu adopta legea de stabilire a datei alegerilor in termenul prevazut prin legea criticata, acesta nu poate fi constrans efectiv sa-si indeplineasca aceasta obligatie legala, intrucat in calitate de unica autoritate legiuitoare, detine prerogativa exclusiva de apreciere asupra oportunitatii legiferarii.

 

In plus, rezervandu-si competenta de a stabili data alegerilor, Parlamentul exclude prin norma criticata posibilitatea Guvernului de a emite ordonante de urgenta in aceasta materie. Asadar, potrivit legii criticate, respectarea periodicitatii alegerilor parlamentare prin fixarea datei este intim legata de vointa exclusiva a Parlamentului, insa instituirea unei asemenea obligatii plaseaza autoritatea legiuitoare in afara mandatului reprezentativ, prin incalcarea libertatii de vointa a deputatilor si senatorilor in exercitarea mandatului, nevoiti ab initio sa acorde votul exclusiv in sensul adoptarii unei legi organice.

 

3. Incalcarea prevederilor art. 61 si art. 63 alin. (1), (2) si (4) coroborate cu cele ale art. 36, art. 37 si art. 147 alin. (4) din Constitutie

 

Prin analogie cu optiunea stabilirii datei alegerilor locale, prin legea criticata Parlamentul a optat pentru aceeasi solutie legislativa potrivit careia data urmatoarelor alegeri pentru Senat si Camera Deputatilor va fi stabilita prin lege organica. Dat fiind rolul constitutional al Parlamentului, legiuitorul constituant a stabilit in mod expres durata mandatului acestuia, precum si situatiile in care acesta se poate prelungi, motiv pentru care solutia legislativa instituita prin legea criticata incalca norme si principii constitutionale, in materia alegerilor parlamentare neputand fi preluate mutatis mutandis ratiunile avute in vedere in ceea ce priveste alegerile locale. Prin continutul art. 1 alin. (1) din legea criticata, Parlamentul dobandeste competenta de a stabili data alegerilor in mod discretionar, cu ignorarea regulilor stabilite de art. 63 din Constitutie, putandu-se ajunge la prelungirea mandatului actualului Parlament, in afara cadrului constitutional.

 

Potrivit art. 63 alin. (1) din Constitutie: „Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora”.

 

In Decizia nr. 240/2020, Curtea Constitutionala a retinut ca: (i) reglementarea sistemului electoral trebuie sa se faca prin lege organica adoptata in cadrul dezbaterilor parlamentare, cu respectarea interdictiei prevazute la art. 115 alin. (6) din Legea fundamentala; (ii) prelungirea mandatelor Camerei Deputatilor si Senatului are loc de drept in cazuri exceptionale; (iii) prelungirea mandatelor autoritatilor administratiei publice locale nu este expres reglementata in Constitutie, insa Curtea a preluat regula de la art. 63 alin. (1) din Constitutie si a statuat ca prelungirea acestor mandate poate fi dispusa in cazurile exceptionale prevazute de art. 63 alin. (1) din Constitutie, si anume stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora; (iv) prelungirea mandatelor autoritatilor administratiei publice locale incalca art. 37 din Constitutie in masura in care la aceeasi data se organizeaza atat alegeri locale, cat si parlamentare.

 

Asadar, spre deosebire de mandatele autoritatilor locale, Parlamentul are un mandat configurat in cuprinsul art. 63 alin. (1) din Legea fundamentala, care reglementeaza in mod expres si limitativ situatiile in care acesta se prelungeste de drept, respectiv in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora. De asemenea, pentru asigurarea continuitatii, legislatura se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament, in configuratia sa rezultata din alegeri.

 

Ratiunea stabilirii in mod expres la nivel constitutional a unei durate a mandatului Parlamentului are la baza chiar principiul periodicitatii alegerilor si este strans legata de exercitarea suveranitatii nationale, in conformitate cu art. 2 din Constitutie. Prin alegerile periodice se confera legitimitate si reprezentativitate Parlamentului Romaniei, ca efect al exprimarii libertatii de vointa a electoratului, iar dispozitiile constitutionale amintite implica obligatia de a organiza alegeri in mod periodic.

 

Asa cum a retinut si Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa recenta, aceasta regula „are la baza principiul periodicitatii alegerilor, respectiv faptul ca mandatul unei adunari reprezentative nu trebuie sa depaseasca o anumita perioada de timp stabilita de Constitutie sau de lege. O guvernare democratica cere ca poporul, prin corpul electoral, sa decida la intervale regulate de timp, astfel incat reprezentantii sa reflecte vointa acestuia, poporul fiind informat asupra schimbarilor politice, economice si sociale ce au avut loc intr-o anumita perioada” (Decizia nr. 240/2020 par. 102).

 

Periodicitatea alegerilor constituie unul dintre principiile patrimoniului electoral european, enuntate inca din primul articol al Liniilor directoare adoptate de catre Comisia de la Venetia in cadrul celei de-a 51-a sesiuni plenare, potrivit caruia: „Cele cinci principii fundamentale care stau la baza patrimoniului electoral european sunt sufragiul universal, egal, liber exprimat, secret si direct. Mai mult decat atat, alegerile trebuie organizate in mod periodic”.

 

Data fiind importanta acestui principiu, exceptiile - cu consecinta prelungirii mandatelor alesilor dincolo de termenele prevazute de lege - sunt strict si limitativ prevazute de Constitutie si de lege si privesc situatii extreme, cu caracter cu totul deosebit, cum ar fi starea de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, calamitate naturala, dezastru sau sinistru deosebit de grav (Decizia nr. 51/2012).

 

In Decizia nr. 51/2012, Curtea Constitutionala a sanctionat prelungirea mandatelor alesilor pentru motivul organizarii in acelasi timp a alegerilor parlamentare si locale, retinand incalcarea principiului periodicitatii alegerilor si a dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, care consacra obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor. De principiu, prelungirea mandatului in curs al reprezentantului unei autoritati publice este implicit prohibita de dispozitiile art. 155 alin. (3) din Constitutie, care, referindu-se la dispozitiile art. 83 din Constitutie, respectiv la noua durata a mandatului Presedintelui Romaniei introdusa ca urmare a revizuirii Constitutiei, stabileste ca acestea „se aplica incepand cu urmatorul mandat prezidential”.

 

Asa cum a retinut Curtea Constitutionala in Decizia nr. 240/2020, par. 109, „periodicitatea alegerilor este unul dintre fundamentele insesi ale ideii de democratie [art. 1 alin. (3) din Constitutie], asigura exprimarea vointei poporului, fundament al puterii de stat, legitimeaza exercitarea puterii de stat si previne acapararea acesteia de cei care sunt vremelnic inzestrati cu exercitarea puterii de stat. O guvernare democratica presupune ca poporul sa isi desemneze reprezentatii la nivelul autoritatilor publice la intervale regulate de timp. Rezulta ca mandatul autoritatilor publice trebuie sa fie limitat in timp. Daca textul Constitutiei, in privinta autoritatilor publice alese, a stabilit durata mandatului Parlamentului la 4 ani si al Presedintelui Romaniei la 5 ani, nu a facut acelasi lucru in privinta autoritatilor administratiei publice locale, lasand la latitudinea legiuitorului organic dimensionarea mandatelor acestora”.

 

Asadar, prin aceste considerente, instanta constitutionala a statuat ca doar in cazul autoritatilor administratiei publice locale legiuitorul organic poate dimensiona mandatele acestora. Per a contrario, in cazul duratei mandatului Parlamentului, acesta, chiar in calitate de autoritate legiuitoare, nu dispune de nicio marja de apreciere in privinta dimensionarii propriului sau mandat. Asa cum a retinut Curtea in decizia precitata, „regula periodicitatii alegerilor este consacrata la nivel constitutional, in mod expres in privinta Parlamentului si Presedintelui Romaniei si, in mod implicit, pentru autoritatile administratiei publice locale alese”.

 

Regula stabilita de art. 63 alin. (1) este reluata si in cuprinsul art. 7 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, potrivit caruia: „(6) Mandatul de deputat sau de senator se prelungeste de drept in cazul in care mandatul Camerei din care face parte se prelungeste de drept in conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) si (4) din Constitutia Romaniei, republicata”. Asa cum recent a retinut Curtea Constitutionala, spre deosebire de mandatele autoritatilor locale, „in privinta Parlamentului Constitutia stabileste o prelungire de drept a mandatului sau in anumite situatii, nepunandu-se problema prelungirii de catre o autoritate a acestui mandat” (Decizia nr. 240/2020, par. 115). In consecinta, in cazul mandatului Parlamentului - spre deosebire de autoritatile administratiei publice locale - acesta nu are posibilitatea de a deroga nici macar prin lege de la regulile stabilite la nivel constitutional, tocmai pentru ca astfel de derogari „reprezinta in fond abateri de la exercitiul democratic si restrangeri ale drepturilor si libertatilor fundamentale”.

 

De asemenea, daca in privinta stabilirii datei alegerilor pentru autoritatile locale Parlamentul poate retine o astfel de competenta in masura in care prin lege deroga de la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, din punct de vedere constitutional fiind posibila si aceasta solutie si cea a aplicarii cadrului legal general, mandatul Parlamentului nu poate fi prelungit decat in cazurile expres prevazute de Constitutie. Altfel spus, in privinta alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor, data nu poate fi stabilita decat in temeiul cadrului general stabilit de Legea nr. 208/2015, prin punerea in executare a normelor primare ce decurg chiar din textul constitutional si care, prin interventia Guvernului, asigura eficienta normei constitutionale, dar si echilibrul puterilor in stat pentru ipoteza in care Parlamentul ar manifesta o conduita discretionara prin neadoptarea legii in lipsa uneia dintre situatiile de exceptie prevazute de art. 63 alin. (1) din Constitutie.

 

Consideram ca solutia legislativa cuprinsa in art. 1 alin. (1) din legea criticata este de natura sa afecteze rolul constitutional al Parlamentului prevazut de art. 61, contravenind regulilor referitoare la durata mandatului Parlamentului stabilite potrivit art. 63 alin. (1), (2) si (4) din Constitutie, precum si jurisprudentei Curtii Constitutionale. Totodata, prin caracterul general al normei si in absenta oricaror circumstantieri sau trimiteri la regulile constitutionale amintite, in situatia stabilirii unei date cu depasirea termenului constitutional prevazut de art. 63 se ajunge si la incalcarea dispozitiilor art. 36 si ale art. 37 din Constitutie, referitoare la dreptul de a alege si cel de a fi ales. Astfel, se poate ajunge, implicit, la afectarea dreptului de vot si a dreptului de a fi ales, intrucat o asemenea masura consacra per se o interdictie de a organiza si de a participa la alegeri la termen, cu consecinta imposibilitatii/ restrangerii exercitarii acestor drepturi.

 

Conform legislatiei in vigoare, Guvernul este cel care stabileste data alegerilor, iar aducerea la cunostinta publica a datei alegerilor se face cu cel putin 90 de zile inainte de ziua votarii, prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotararii Guvernului privind data alegerilor. Stabilirea datei alegerilor este legata de durata mandatului Parlamentului, iar Guvernul este autoritatea care asigura respectarea normelor constitutionale prin punerea in executare a dispozitiilor legale (ce reprezinta, in esenta, o transpunere a celor constitutionale).

 

Un atare mecanism este in perfecta concordanta cu dispozitiile constitutionale amintite si cu rolul constitutional al Guvernului si al Parlamentului. Or, prin norma criticata, se poate ajunge la situatia in care Parlamentul poate stabili data alegerilor in mod arbitrar, fara vreo limitare si fara o sanctiune in cazul in care acesta, prin data stabilita, prelungeste indirect mandatul in curs. In cazul in care Guvernul ar pune in executare normele primare referitoare la alegerile parlamentare intr-un alt mod decat cel prescris, conduita acestuia poate fi sanctionata pe calea controlului parlamentar, inclusiv prin adoptarea unei motiuni de cenzura, in conformitate cu art. 113 din Constitutie.

 

Prerogativa Guvernului de a stabili data alegerilor este una care decurge chiar din rolul sau constitutional de a pune in executare legea. Totodata, dat fiind rolul Guvernului in organizarea alegerilor, aceasta prerogativa este una fireasca si tine chiar de necesitatea indeplinirii misiunii sale si de buna organizare a alegerilor, cu respectarea tuturor termenelor legale.

 

Asa cum a retinut si Curtea in jurisprudenta sa, „Prin nicio lege nu se poate stabili ori inlatura, prin extindere sau restrangere, o competenta a unei autoritati daca o asemenea actiune este contrara dispozitiilor ori principiilor Constitutiei” (Decizia nr. 127/2003).

 

Dintr-o alta perspectiva, prevederile art. 1 alin. (1), prin utilizarea sintagmei „cu cel putin 60 de zile inaintea datei alegerilor” si fara vreo mentiune sau legatura cu momentul expirarii mandatului actualului Parlament, contravine prevederilor art. 63 alin. (4) prin raportare la cele ale alin. (2) ale aceluiasi articol.

 

Astfel, potrivit art. 63 alin. (2) din Legea fundamentala: „(2) Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.”. Insa, potrivit alin. (4) al aceluiasi articol: „Mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament. In aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice”. Durata mandatului este de 4 ani pentru ambele Camere ale Parlamentului, iar potrivit art. 63 alin. (3) din Constitutie, acesta incepe sa curga de la data intrunirii legale a celor doua Camere, in urma convocarii Parlamentului de catre Presedintele Romaniei, in cel mult 20 de zile de la alegeri.

 

Sintagma „cu cel putin 60 de zile inaintea datei alegerilor” din continutul art. 1 alin. (1) al legii criticate are un caracter neclar intrucat permite fixarea datei alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor si in intervalul cuprins intre expirarea mandatului si implinirea termenului constitutional de 3 luni prevazut de art. 63 alin. (2) din Constitutie. Or, pe perioada prelungirii mandatului in conformitate cu art. 63 alin. (4) din Constitutie, nu pot fi adoptate, modificate sau completate legi organice.

 

Asadar, in masura in care legea organica prin care se stabileste data alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor nu va fi adoptata si nu va intra in vigoare pana la expirarea mandatului actualului Parlament, ulterior acestui moment Parlamentul nu va mai putea adopta o astfel de lege [nici in procedura legislativa obisnuita, nici in procedura reexaminarii in conditiile art. 77 alin. (2) sau ale art. 147 alin. (2)], altfel decat cu incalcarea art. 63 alin. (4) din Constitutie.

 

In privinta mandatului actualului Parlament, acesta a fost convocat prin Decretul Presedintelui Romaniei nr. 1134/2016 pentru data de 20 decembrie 2016, data la care cele doua Camere s-au intrunit in mod legal si de la care a inceput mandatul acestuia de 4 ani. Astfel, rezulta ca, pentru a respecta exigentele constitutionale, Parlamentul ar trebui sa adopte o lege pentru stabilirea datei alegerilor pana la expirarea mandatului acestuia, si anume 20 decembrie 2020. Or, legea criticata permite (prin sintagma „inaintea datei alegerilor”) adoptarea unei legi organice de stabilire a datei alegerilor dupa data pana la care Parlamentul in exercitiu mai poate adopta, modifica ori completa legi organice, respectiv dupa data de 20 decembrie 2020.

 

Prin raportare la aceste considerente, apreciem ca prin continutul art. 1 alin. (1) din legea criticata au fost create inclusiv premisele prelungirii mandatului Parlamentului Romaniei printr-o lege adoptata chiar de Parlamentul in functie. Din aceasta perspectiva, spre deosebire de situatia mandatelor autoritatilor locale, asa cum a retinut Curtea in considerentele paragrafului nr. 117 din Decizia nr. 240/2020, in privinta mandatului senatorilor si deputatilor, Parlamentul nu poate sa adopte o lege de derogare prin care se poate ajunge, indirect, la prelungirea duratei normale a mandatului sau.

 

In concluzie, efectul prevederilor art. 1 alin. (1) din legea criticata este reprezentat chiar de posibilitatea prelungirii mandatului Parlamentului de catre acesta, in alte situatii decat cele stabilite in mod expres in Legea fundamentala, instituindu-se posibilitatea ca alegerile sa aiba loc la o data ce depaseste termenul maximal de 3 luni stabilit de art. 63 alin. (2) din Constitutie. O astfel de prevedere este contrara nu numai dispozitiilor constitutionale amintite referitoare la durata mandatului Parlamentului, dar afecteaza chiar rolul acestuia, incalca principiul periodicitatii alegerilor, precum si jurisprudenta Curtii Constitutionale.

 

4. Incalcarea prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 73 alin. (1) si (3) lit. a) si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie

 

Prin continutul sau normativ, art. 1 alin. (1) din legea dedusa controlului de constitutionalitate extinde domeniul legilor organice, delimitat in mod clar de catre legiuitorul constituant, pentru motivele dezvoltate in cele ce urmeaza.

 

In jurisprudenta sa recenta, in ceea ce priveste solutia legislativa prin care Parlamentul va stabili data alegerilor locale in anul 2020, prin Decizia nr. 240/2020, par. 127, Curtea Constitutionala a statuat ca „Parlamentul poate retine aceasta competenta in masura in care prin lege deroga de la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 115/2015. In lipsa unei asemenea derogari exprese, urmeaza sa se aplice dreptul comun, reprezentat de Legea nr. 115/2015, caz in care competenta de a stabili data alegerilor revine Guvernului. Astfel, din punct de vedere constitutional, ambele solutii legislative sunt posibile”.

 

Daca s-ar aplica mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 240/2020 referitoare la competenta in materia stabilirii datei alegerilor locale si cu privire la cea de stabilire a datei alegerilor parlamentare ar rezulta ca, dupa epuizarea circumstantelor ce au generat derogarea se va aplica dreptul comun, care recunoaste Guvernului competenta de a stabili data alegerilor parlamentare.

 

Elementele esentiale ce au fost identificate in mod expres in jurisprudenta constitutionala sunt: sistemul electoral propriu-zis, componenta comisiilor electorale, circumscriptiile si regulile de constituire a circumscriptiilor, ele fiind cele care dau consistenta drepturilor electorale ale cetateanului (Decizia nr. 736/2012 si Decizia nr. 150/2020).

 

Daca s-ar fi considerat ca fixarea datei alegerilor reprezinta un element esential al legii electorale, atunci aceasta ar fi trebuit sa depaseasca limitele competentei Guvernului si sa fie atribuita definitiv domeniului legii organice ce reglementeaza sistemul electoral.

 

Or, domeniul legii organice este foarte clar delimitat prin textul Constitutiei, art. 73 alin. (3) fiind de stricta interpretare, astfel incat legiuitorul adopta legi organice numai in acele domenii. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit ca „este posibil ca o lege organica sa cuprinda, din motive de politica legislativa, si norme de natura legii ordinare, dar fara ca aceste norme sa capete natura de lege organica, intrucat, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constitutie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinara se pot modifica dispozitii dintr-o lege organica, daca acestea nu contin norme de natura legii organice, intrucat se refera la aspecte care nu sunt in directa legatura cu domeniul de reglementare al legii organice. In consecinta, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenta sau nu a unei reglementari la categoria legilor ordinare sau organice” (Decizia nr. 53/1994, Decizia nr. 88/1998, Decizia nr. 548/2008, Decizia nr. 786/2009, Decizia nr. 537/2018).

 

In plus, cu ocazia consacrarii caracterului constitutional al fiecareia dintre competentele celor doua autoritati (Parlamentul si Guvernul), instanta constitutionala, in par. 127 al Deciziei nr. 240/2020, a indicat legea ca act al Parlamentului, fara a califica si caracterul acesteia.

 

In cauza de fata, stabilirea datei alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor ce vor fi organizate ca urmare a expirarii mandatului Parlamentului aflat in curs de exercitare prin lege organica, cu cel putin 60 de zile inaintea datei alegerilor, reprezinta o extindere a domeniilor rezervate de Constitutie legii organice. De altfel, acest aspect a fost subliniat si in Avizul Consiliului Legislativ, dat fiind faptul ca stabilirea datei alegerilor nu se incadreaza in sfera de reglementare a art. 73 alin. (3) lit. a) referitoare la sistemul electoral. Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului si a Camerei Deputatilor, precum si pentru organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente: „ (2)Aducerea la cunostinta publica a datei alegerilor se face cu cel putin 90 de zile inainte de ziua votarii, prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotararii Guvernului privind data alegerilor”.

 

In jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca ori de cate ori o lege deroga de la o lege organica, ea trebuie calificata ca fiind organica, intrucat intervine tot in domeniul rezervat legii organice (Decizia nr. 392/2014). Or, in cazul de fata, dispozitiile art. 6 alin. (2) din cuprinsul Legii nr. 208/2015 de la care se deroga sunt de natura legii ordinare, motiv pentru care adoptarea unei legi avand drept unic obiect de reglementare stabilirea datei alegerilor ca lege organica reprezinta o incalcare a dispozitiilor constitutionale amintite.

 

Asa cum a retinut Curtea Constitutionala, modificarea poate fi operata si prin norme cu caracter ordinar, daca dispozitiile modificate nu contin norme de natura legii organice, ci se refera la aspecte care nu sunt in directa legatura cu domeniul de reglementare al legii organice. In consecinta, ceea ce este definitoriu pentru a delimita cele doua categorii de legi este criteriul material al legii, respectiv continutul sau normativ (Decizia nr. 442/2015).

 

Din aceasta perspectiva, data alegerilor nu se circumscrie sferei sistemului electoral prevazuta de art. 73 alin. (3) lit. a) din Constitutie, ci reprezinta un element tehnic, adiacent sistemului electoral, in conditiile in care in cazul mandatului Parlamentului chiar la nivel constitutional sunt stabilite reguli clare atat in privinta duratei acestuia, cat si a termenului in care pot fi organizate alegerile.

 

Stabilind ca ambele solutii legislative (lege sau hotarare de Guvern) sunt posibile, din punct de vedere constitutional, rezulta ca instanta constitutionala nu a considerat data alegerilor ca un element esential al legii electorale, care trebuie sa se bucure de o stabilitate sporita, pe care o poate conferi doar legea constitutionala sau legea organica. In mod normal, in masura in care este retinuta de Parlament, o asemenea reglementare, daca nu este inclusa in chiar continutul normei derogatorii, ar trebui sa fie realizata cu respectarea caracterului normativ al legii, ca act al Parlamentului. Numai asa s-ar putea explica posibilitatea tehnic-legislativa - recunoscuta de instanta constitutionala - de a reglementa prin tipuri diferite de acte normative aceeasi relatie sociala.

 

Fata de cele de mai sus, intrucat cu privire la stabilirea datei alegerilor nu se poate reglementa atat prin lege organica, cat si prin hotarare de Guvern, rezulta ca sintagma „prin lege organica” din cuprinsul art. 1 alin. (1) din legea criticata contravine art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (1) si (3) lit. a) si art. 147 alin. (4) din Constitutie.

 

5. Incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, in dimensiunea sa referitoare la calitatea legii

 

Desi instituie o derogare de la dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului si a Camerei Deputatilor, precum si pentru organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente, cu modificarile si completarile ulterioare, noua competenta atribuita Parlamentului, cea de a stabili data alegerilor prin lege organica, nu este corelata cu celelalte dispozitii ale Legii nr. 208/2015.

 

In acest sens, potrivit art. 103 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 208/2015, una dintre atributiile Autoritatii Electorale Permanente este de a elabora si a supune Guvernului spre aprobare, impreuna cu Ministerul Afacerilor Interne, data alegerilor si calendarul actiunilor din cuprinsul perioadei electorale. Or, avand in vedere ca asupra acestei dispozitii nu s-a intervenit, s-a ajuns in situatia in care pentru aceeasi operatiune, de stabilire a datei alegerilor, competentele apartin mai multor autoritati, ceea ce lipseste norma de claritate si previzibilitate, contrar exigentelor art. 1 alin. (5) din Constitutie.

 

In considerarea argumentelor expuse, va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca Legea privind unele masuri pentru organizarea alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor, ca urmare a incetarii mandatului Parlamentului ales in anul 2016 este neconstitutionala in ansamblul sau.”