Analizele Manager.ro: Cele mai mari catastrofe ecologice produse de mana omului. Norul de dioxina din Italia (IV)

Analizele Manager.ro: Cele mai mari catastrofe ecologice produse de mana omului. Norul de dioxina din Italia (IV) catastrofe ecologicesevesoitaliadioxinadezastru ecologic

In dupa-amiaza zilei de 10 iulie 1976, un accident la o fabrica de pesticide din apropiere de Seveso, in nordul Italiei, a dus la eliberarea in atmosfera a unui nor de dioxina, o substanta foarte periculoasa, cunoscuta pentru efectele ei cancerigene chiar si in doze foarte mici. Din pacate, zona afectata, in suprafata de 18 kmp, era una rezidentiala si astfel 37.000 de persoane au intrat in contact cu aerul contaminat. Catastrofa a fost atat de mare, incat ulterior Consiliul Europei a emis o directiva speciala, asa-numita Directiva Seveso, care a adus reglementari stricte pentru producerea si stocarea a cca 80 de substante considerate foarte periculoase.
Poate va dati seama mai bine de importanta accidentului de la Seveso daca va ganditi la efectele dioxinei asupra organismului uman. Amintiti-va de chipul desfigurat al fostului presedinte ucrainean Viktor Yushchenko: in urma cu 7 ani acest om era o persoana cat se poate de normala, dar o actiune de otravire cu dioxina i-a distrus fata. Dupa accidentul de la Seveso, 447 de persoane au fost tratate pentru afectiuni similare ale pielii.

Ce s-a intamplat?

In dupa-amiaza calduroasa si linistita a zilei de 10 iulie 1976, o valva a unui rezervor de la fabrica ICMESA a cedat. Un nor albicios format din vapori de chimicale s-a ridicat la cca 50 de metri in aer si a fost purtat imediat de vant spre Seveso si alte localitati invecinate.

Problema cu acest nor era ca el continea o substanta cu un nume imposibil (2,3,7,8-tetraclordibenzodioxin sau TCDD), o dioxina a carei concentratie maxima acceptata in atmosfera este de 0,0001%, La Seveso, dupa accident, concentratia de TCDD a atins valori de 100 de ori mai mari.

Autoritatile locale si oficialii fabricii de pesticide au actionat insa cu mare intarziere: in prima saptamana populatia nici macar nu a stiut de accident, pentru ca acesta n-a fost facut public. Si inca o saptamana a trecut pana sa se inceapa operatiunile de evacuare.

Conducerea fabricii a asteptat mai intai rezultatele unor analize ale mostrelor de sol din zona, analize care au fost insa efectuate la compania-mama, in Franta. Ca urmare, rezultatele au sosit de-abia 5 zile mai tarziu si, da, ele au aratat un nivel foarte ridicat de dioxina.

De altfel, chiar si fara aceste analize, era evident ca ceva se intamplase: copiii care se jucasera pe afara in ziua accidentului prezentau arsuri si iritatii urate ale pielii, iar animalele din zona (iepuri, animale de casa, animalele de la fermele locale) mureau spontan, pe capete. In primele patru zile au murit 3.300 de animale domestice, iar restul, pana la 80.000, au fost sacrificate ulterior pentru prevenirea raspandirii contaminarii.

Ce masuri au luat autoritatile?

In primul rand s-a interzis complet consumul de fructe si legume din zona. Apoi, aproape 750 de persoane au fost evacuate, iar zona a fost ingradita. Masurile concrete de decontaminare au costat 115 miliarde de lire, echivalentul a 60 de milioane de dolari, si au insemnat, in primul rand, indepartarea reziduurilor si substantelor chimice din fabrica de pesticide. Acestea au fost incarcate in 42 de containere care au fost depozitate in locuri special amenajate, avand acelasi regim ca si deseurile nucleare. Intr-un final ele au fost incinerate.

In al doilea rand, fabrica a fost demolata caramida cu caramida. Un strat de pamant de 40 cm grosime a fost indepartat de pe intreaga suprafata contaminata, apoi totul a fost ingropat la fata locului, in niste sarcofage din beton, impreuna cu cadavrele animalelor eutanasiate.

Cateva cuvinte si despre cei responsabili de acest dezastru

5 angajati ai fabricii, printre care si directorul tehnic si directorul de productie, au fost arestati si doi dintre ei au fost gasiti vinovati (directorul de productie Paolo Paoletti a fost asasinat in 1980 de un membru al organizatiei radicale Prima Linea), iar compania Givaudan, proprietara fabricii ICMESA, a trebuit sa plateasca autoritatilor locale din regiunea Lombardia despagubiri de 20 de miliarde de lire (aproximativ 10 milioane de dolari).

Astazi, pe locul fostei fabrici de pesticide este un parc numit Bosco delle Querce (Padurea de Stejari) si tinerii care se plimba pe aleile sale n-au nici cea mai mica idee ca dedesubt se afla ramasitele unei catastrofe chimice produse in urma cu 35 de ani. Dar nu mai exista niciun pericol: zona are acum un nivel de dioxina mult sub cel din zone normale, neafectate vreodata de aceasta substanta.