Marea Britanie: O perceptie distorsionata a realitatii

Marea Britanie: O perceptie distorsionata a realitatii marea britanieperceptie socialastudiudistorsionarea perceptiei

Un studiu oficial releva ca cetatenii britanici au o perceptie nerealista asupra oricarui subiect social controversat, inclusiv asupra imigratiei, infractionalitatii si indemnizatiilor sociale. Poate pentru ca unii politicieni si mass-media le confera o perceptie infricosatoare si ingusta despre societate.
Un studiu realizat de Societatea Regala de Statistica arata o vasta discrepanta intre ceea ce publicul britanic crede ca este starea natiunii si realitatea concreta, reflectata de statisticile oficiale.
Poate ca nu este surprinzator ca oamenii evalueaza uneori eronat anumite probleme, dar discrepanta dintre perceptii si realitate este uimitor de mare. Implicatiile pentru politicieni si politicile guvernamentale sunt profunde.
 
Estimari de zeci de ori mai mari
Daca luam, ca exemplu, doar unele dintre rezultatele studiului, ne dam seama ca rata medie a avorturilor in randul adolescentilor este considerata a fi de 25 de ori mai mare decat cea reala. O mare majoritate a publicului crede ca rata infractionalitatii este constanta sau este in crestere, desi cifrele oficiale arata ca au existat cu 53% mai putine cazuri in 2012 decat in 1995.
Oamenii supraestimeaza de 34 de ori nivelul fraudelor din indemnizatii sociale, estimand ca nivelul acestora este de 24% din totalul beneficiilor. Nivelul real al fraudelor este 0,7%.
Cand persoanele intervievate au fost rugate sa selecteze dintr-o lista prin ce politica guvernamentala s-ar putea economisi cei mai multi bani, o treime dintre acestea au propus plafonarea indemnizatiilor sociale la 26 000 de lire sterline (aproximativ 30 000 de euro), cu peste doua ori mai mult decat cei care au pledat pentru cresterea varstei de pensionare la 66 de ani, atat in cazul barbatilor, cat si in cel al femeilor.
Insa, in practica, prin limitarea beneficiilor sociale s-ar economisi 290 de milioane de lire sterline (aproximativ 336 de milioane de euro). Iar prin cresterea varstei de pensionare, economiile ar fi de 5 miliarde de lire (5,8 miliarde de euro), de aproximativ 20 de ori mai mult.
Peste un sfert dintre britanici cred ca asistenta financiara acordata in strainatate este unul dintre principalele doua sau trei surse de cheltuieli guvernamentale – de fapt, sunt mai multi cei care selecteaza acest domeniu ca fiind principala sursa de cheltuieli decat cei care se gandesc la pensii sau educatie, desi acestea din urma au cuantumuri mai mari de 74 de ori, respectiv de 51 de ori.
Cetatenii cred ca, in medie, in Marea Britanie ponderea musulmanilor este de 24%. De fapt, este de 5%. Estimarile medii privind numarul imigrantilor sunt de doua-trei ori mai mari decat realitatea.
 
Despre minciuni si mincinosi
Tentatia este de a atribui aceasta situatie neadevarurilor proferate de politicieni si de mass-media, conform frazei memorabile a scriitorului american devenit senator, Al Franken, care a vorbit despre minciuni si despre mincinosii care le propaga. In mod clar, exemplele nu sunt putine.
Membri ai guvernului, precum Iain Duncan Smith si Jeremy Hunt – ca sa nu il mai mentionam si pe Harriet Harman inaintea lor –, au fost contrazisi de statistici guvernamentale care au aratat ca au facut afirmatii statistice false sau care induc publicul in eroare.
In paralel, erorile comise de jurnalistii din presa scrisa si audiovizuala reusesc sa ofere zilnic subiecte unor site-uri precum Full Fact. Aceasta este insa doar o mica parte a problemei. Inainte de toate, publicul a renuntat de mult sa mai creada un singur cuvant rostit de buzele unui politician. Iar aceasta ar putea fi o radacina importanta a problemei.
Atitudinea cinica privind cifrele economice sau statisticile infractionalitatii este endemica, si asta dintr-un motiv intemeiat. Totusi, otrava s-a raspandit atat de mult incat statistici serioase si de incredere sunt tratate ca si cum ar fi realizate de personajul fictiv Walter Mitty.
Adevarata problema nu este lipsa de onestitate, ci omisiunea. Jurnalistii relateaza despre infractiuni comise prin violenta si despre fraudele la incasarea indemnizatiilor sociale, fara a oferi informatii de context sau evaluari despre amploarea fenomenelor.
Iar de aceasta situatie nu sunt responsabile doar tabloidele de dreapta. Spre exemplu, presa liberala si cea de centru-stanga prezinta cifre ingrijoratoare despre agresiuni cu caracter domestic fara a preciza ca, oricat de terifiante ar fi aceste incidente, numarul lor a scazut cu 69% in ultimele doua decenii.
 
Un public naiv si fara pregatire
In calitatea de statisticieni, reprezentantii Societatii Regale de Statistica au recomandat o mai buna educatie in domeniul statisticii, in principal in cadrul institutiilor de invatamant. Desi acest lucru ar fi binevenit, el nu atinge miezul problemei.
Nu publicul este cel care nu intelege diferenta dintre valoarea mediana si valoarea medie; nu publicul este cel crede ca un interval de incredere este ceea ce tenismanul Andy Murray face in pauzele din timpul meciurilor. Nu publicul este cel care nu intelege statisticile.
Problema este, in primul rand, ca publicului nu ii sunt prezentate statisticile. In acest context, impresiile britanicilor despre societate se formeaza prin vizionarea unor aspecte individuale si a unor materiale media care produc temeri.
Ceea ce lipseste nu este educatia in domeniul statisticii, ci o educatie in domeniul media si al stiintelor politice. Politicienii si institutiile de presa se plang de obicei de cinismul publicului si de lipsa de pregatire in anumite domenii. Rezultatele studiului actual reamintesc ca publicul nu este suficient de cinic.
Naivitatea publicului este problema, nu scepticismul. Daca politicienii britanici doresc cu adevarat ca opinia publica sa redevina interesata in mod activ de democratie, atunci primul pas este evident. Trebuie sa inceapa sa spuna adevarul, intregul adevar.
 
Sursa: The Independent, PressEurop