Freelancerii trebuie sa stie sa mearga bine pe sarma

Freelancerii trebuie sa stie sa mearga bine pe sarma freelancerechilibristicadomeniicreativitatejames victore

In una dintre prezentarile sale, graficianul James Victore il da ca exemplu pe Jeff care ar fi facut lucruri fantastice de-a lungul vietii, numai ca a avut de platit o chirie. Fiecare dintre noi e acest Jeff, daca vreti, iar James a fost Jeff la un moment dat (cativa ani de zile, mai exact) cand facea design pentru o firma, pana cand si-a dat seama ca nu face ceea ce isi doreste.

Exista aceasta tendinta de a urca pe un piedestal munca de freelancer. Iar riscurile care vin odata cu acest mod de a privi lucrurile sunt destul de importante. Ca platim sau nu chirie, ne place sa muncim pentru aceeasi moneda de schimb si nu ne dorim, oricat am fi de creativi si "jucausi", sa fim remunerati prin piese de lego.

S-a creat si continua sa se consolideze acest mit al creativitatii si al libertatii de la cer si inapoi cand vine vorba de freelanceri. In spatele a ceea ce nu neaga nimeni ca exista, si anume, creativitatea si libertatea, se afla si sute de ore de munca facute strict pentru a plati facturile. Si nu e doar expresia pe care o folosesc americanii. Si in Romania avem facturi de platit si realitatea asta nu trebuie negata. De ce? Fiindca riscam sa revenim la plata sub forma de "te scot la o bere cand e gata proiectul".

Marile companii au reusit, mai ales in industria creativa, sa transforme astfel de joburi full-time in cariere pe care le pot urma freelancerii. Daca exista nenumarate beneficii, exista si dorinta de exploatare din partea acestor companii cand vine vorba de munca efectuata de freelanceri.

Pe de o parte, riscurile de a munci de zece ori si de a fi platit numai pentru jumatate din munca depusa sunt foarte mari. Nu mai includem aici si proiectele la care clientul renunta cand ai facut deja toata munca sau 98%.

Exista nenumarate domenii care nu au aceeasi stralucire a unor domenii in care creativitatea se afla pe primul loc. Competitia pentru unii dintre acesti oameni este cat se poate de mare. Si in multe cazuri vorbim de industrii care s-au reorganizat si care au renuntat la salariatii cu norma intreaga, apeland numai la liber profesionisti.

Sa fii traducator, de exemplu, nu inseamna ca nu mai stai cu orele lipit de masa de lucru. Sa fii dadaca, de exemplu, nu inseamna ca vei avea brusc libertatea de a-ti lua sase luni pauza sau de a lucra doar din doua in doua luni la un proiect important (familie instarita cu gemeni?!).

E important sa nu uitam de aceste situatii nenumarate si de realitatea care nu poate lua aceeasi forma pentru fiecare om in parte. Si pornim de la argumentul ca nu suntem cu totii la fel, ca nu avem aceleasi aptitudini, acelasi context, acelasi traseu profesional.

In cele mai multe domenii, succesul pe care il are un freelancer continua sa fie un exercitiu de echilibristica.