de Mihai Balescu
la 23 Apr. 2019 Exclusiv
Cand va suiti in avion si zburati spre destinatia dorita, sunteti foarte putin constient de efortul intens si foarte stresant care se depune pentru ca zborul dvs. sa fie OK. Va bucurati de frumusetea calatoriei si nu realizati ca la fiecare cursa se pune in miscare un sistem urias, super-complex, care include oameni foarte bine specializati, echipamente sofisticate si reguli precise.
Problema e ca acest sistem, asa cum se prezinta el acum, are nevoie rapid de schimbari majore, in vederea sporirii eficientei si sigurantei. Cauza este una pe care o simtim cu totii: cresterea accentuata a traficului aerian.
Rezultatul? Aglomeratie, riscuri sporite, stres. (Daca ati vazut vreodata lantul aerian de avioane care se formeaza inaintea aterizarii pe un aeroport de top, ca Frankfurt, Londra sau New York, intelegeti mai bine cum stau lucrurile.) In plus, trebuie sa luam in considerare si alte aspecte negative ale aglomerarii traficului aerian, cum ar fi cresterea consumului de carburant si a nivelului emisiilor toxice in atmosfera.
Pe cerul SUA sunt prezente
in fiecare ora cca 5.000 de avioane
Asta inseamna o multime de decolari si de aterizari care trebuie operate cu succes de personalul aeroporturilor americane, plus controlul in aer care inseamna pastrarea distantei de siguranta intre aparatele de zbor, supravegherea traseelor, ocolirea zonelor cu probleme (furtuni, vulcani etc.), coordonari exacte ale curselor pentru intarzieri minime.
Si-acum ganditi-va ca previziunile arata dublarea traficului aerian pana in 2025. Ce e de facut?
O prima masura ar fi finalizarea si introducerea in exploatare a unui nou sistem de control al traficului aerian, numit NextGen, care sa faca trecerea de la navigarea bazata pe radar la navigarea bazata pe satelit (GPS).
Sistemul actual, bazat pe radar, dateaza din timpul celui de-al doilea razboi mondial si marea lui problema este ca semnalele receptionate la sol de controlorii de trafic si care stau la baza urmaririi avioanelor nu sunt continue, ci se reimprospateaza la fiecare 12 secunde. Ceea ce inseamna ca pozitia unui avion la un anumit moment poate fi doar aproximata.
Iata, deci, unul dintre motivele pentru care munca unui controlor de trafic este atat de stresanta: el nu stie exact unde se afla un avion. Dupa ce a adus un aparat de zbor la altitudinea potrivita si pe directia potrivita, el nu poate decat sa faca presupuneri asupra locului in care va fi acesta peste 12 secunde.
Avantajele sistemului NextGen
Cu navigarea prin satelit lucrurile se schimba, se va putea cunoaste foarte precis, in orice moment, locul unde se afla un avion. Iar asta va aduce un castig imens in materie de siguranta, cu atat mai mult cu cat aceste informatii vor fi disponibile nu numai pentru operatorii de la sol, ci si pentru piloti. Acestia vor sti permanent ce alte aparate mai sunt in zona si la ce distante.
Si un alt avantaj major: in momentul de fata, din cauza ghidarii destul de imprecise prin radar, avioanele urmeaza la aterizare o traiectorie in trepte – coboara la o anumita altitudine, mentin acea altitudine, apoi coboara din nou si tot asa, cu accelerari si decelerari, conform indicatiilor turnului de control. Navigarea prin satelit permite o coborare continua, cu economii importante de combustibil si cu reducerea semnificativa a poluarii. Specialistii estimeaza ca prin coborarea continua se economisesc cca 250 de litri de kerosen la fiecare aterizare.
Din pacate, avantajele sistemului NextGen se opresc la eliminarea posibilitatii unei ciocniri in aer si la reducerea consumului de combustibil la aterizare (ceea ce, sa recunoastem, nu e deloc putin). Controlorii de trafic spun ca navigarea prin satelit nu poate micsora distanta minima intre avioane (sunt reguli legate de turbulente, care trebuie respectate) si de-aceea efectul asupra descongestionarii aeroporturilor - marea problema in momentul de fata - va fi minim.
Sursa foto: www.pexels.com
Comentarii