Betele din roata productivitatii romanesti

Betele din roata productivitatii romanesti productivitate romanicum sa fii mai productivangajati stat

Imediat dupa ce Romania a reapucat-o sontac, sontac pe drumul capitalismului, a intrat in concurs cu statele care nu au parasit niciodata aceasta cale. Rapid a fost sesizata problema productivitatii.
Cat de productivi sunt romanii, in general, cat de productivi sunt cei care lucreaza "la stat" si cat de productivi cei care lucreaza "la patron".
 
Pentru cei care sunt angajati "la stat”, de multe ori, productivitatea poate fi definita de jocul de cuvinte lesne de facut cu termenul stat. Nu trebuie sa fii specialist ca sa vezi ca ceea ce se cheama sectorul public este mult mai putin productiv decat cel privat.

Asta si pentru ca, in unele domenii, indicatorul nu poate fi cuantificat. Cat de productiv este un actor? Cat de productiv este un bibliotecar care catalogheaza mii de volume, dar prea putini cititori mai trec pragul bibliotecii?

In schimb, se poate stabili mai usor productivitatea unui ministru, a unui deputat, senator, a unui scund sau inalt functionar de stat sau a unei intreprinderi cu capital de stat. Iar rezultatele, de multe ori, sunt cel putin dezamagitoare...
 
Desi, la firmele particulare, indicatorul este superior statului, in comparatie cu alte tari, productivitatea romanului cica lasa de dorit.

"Beletristica"... motivationala impanzeste librariile, net-ul, presa scrisa. Angajatii sunt sfatuiti sa fie (mai) sociabili; in ruptul capului sa nu se izoleze, sa trimita mai putine e-mail-uri, sa nu piarda vremea, sa-si stabileasca foarte clar obiectivele... D'astea.
 
Se pierd din vedere factorii externi serviciului, se pierde din vedere ca, intai de toate, angajatul este fiinta, nu robot, chiar daca nefericita tendita a robotizarii omului prinde. Oricum, pana si robotul trebuie alimentat, uns, reglat, piesele mai trebuie schimbate.

Dar, revenind la om, sigur, sigur, acesta are nevoi a caror satisfacere il face mai mult sau mai putin fericit, implinit. Fiecare mananca, doarme, iubeste; fiecare locuieste undeva; fiecare se deplaseaza pana la serviciu; fiecare duce gunoiul; fiecare isi face cumparaturile, isi duce copilul la gradinita, la scoala...
 
Totodata, omul, cat o fi el de robotizat, tot parte a naturii este si, prin urmare, este influentat – mai mult sau mai putin – de starea vremii, de indicele de (dis)confort termic.
 
Dar, in afara de asta, cat de productiv sa fii daca, zilnic, faci ore pana la serviciu. Daca este iarna, se pierde si mai mult timp pentru ca drumurile sunt inzapezite. Daca este vara, se pierde si mai mult timp, pentru ca, la drumurile nedeszapezite iarna, acum se lucreaza, chiar daca, de multe ori, nu este nevoie.
 
Si daca folosesti transportul in comun, tot pe aceleasi drumuri apuci, dar poti gasi ca supliment persoane neimprietenite cu apa, sapunul, deodorantul; cersetori, betivi, oameni ai strazii, soferi care te silesc sa asculti manele.

Toate acestea numai binedispus si cu chef de munca nu te fac sa ajungi la serviciul la care tre’ sa fii productiv. La intoarcere, aceleasi povesti.

Basca trebuie sa te concentrezi sa nu cumva sa deranjezi vreun patruped semisalbatic pe care primaria – aia de-ti tot cere votul – se ingrijeste mai mult decat de tine, cetateanul, contribuabilul.
 
Pe urma, desi nu stai intr-un cartier rau famat, intorcandu-te de la serviciu, constati ca vecinii, mari iubitori de natura, au incins un gratar, in fata blocului, iar cei care nu si-au platit intretinerea de juma de an mai dau un chef dansant, desigur, in cinstea ridicarii ajutorului de somaj...
 
Dupa toate astea, este posibil sa te trezesti ca liftul este, pentru a ena oara, in revizie, intrucat administratorul, in loc sa cumpere unul nou, a platit numai schimbarea... look-ului cabinei pentru renovarea scarii de bloc care nu avea absolut nimic in neregula.

Tot in revizie poate fi si apa, ca doar tevile sunt de varsta strabunicii. Noroc ca efemerele panselute de pe alei sunt schimbate din doua-n doua zile, fara a necesita spargerea asfaltului...   
 
Data viitoare cand se mai intreaba cineva de ce romanii au ramas in urma cu productivitatea, poate ca va lua in considerare si aceste impedimente si se va vorbi si despre cine ar trebui sa le elimine sau macar sa le limiteze la un nivel suportabil si despre cat de... productiv este el...