Drama profesorilor din Romania: ai carte, n-ai bani. Umilinta maxima in ziua de salariu

Profesorii reprezinta acea categorie socio-profesionala care evidentiaza, cat se poate de clar, faptul ca nu toata lumea care are carte, are si bani! Din contra! Dupa ani de zile de studiu, dupa examene peste examene, nopti nedormite, sacrificii, nervi intinsi la maximum, cadrele didactice intra pe piata muncii unde incep sa invete lectia nemiloasa a umilintei.

 

Sperantele, iluziile, vocatia si dorinta de a pune bazele educationale pentru tanara generatie palesc in fata nevoilor de baza, nesatisfacute dintr-un salariu de mizerie.

 

Adesea blamati pentru lipsa rezultatelor scolare, de parca profesorul are in fisa postului inserarea de materie cenusie cu bisturiul, nimeni nu se intreaba daca exista motivatie reala pentru a lupta pentru performanta, daca exista vreun strop de recunostinta pentru cei ce, printr-o minune, reusesc s-o (mai) faca.

Despre statut social si prestigiul dascalului de altadata ce putem spune? Unii elevi au pantofi in picioare mai scumpi decat doua salarii de-ale celui ce vine in fata lor, la catedra, si care ar trebui sa-i serveasca drept model in viata. Intr-o societate normala, unde educatia nu se face doar in forma institutionalizata, profesorul ar trebui sa fie asezat in centrul sferelor noastre de interes, respect si apreciere. Dar avem grija astazi sa ne alegem modele de "succes" din alte zone, sa sfidam cultura, daca nu e poleita in aur si pe ritmuri orientale si, in ultima instanta, in mod ipocrit, sa ne declaram nemultumiti de cum merg lucrurile in tara asta.

Soferii de la stat, platiti mai bine decat dascalii