Editorial. Cand examenele se simplifica, viata devine complicata
examene nationalaeducatiesistemul de invatamant
Dupa ce ministrul Educatiei a anuntat ca elevii vor sustine anul acesta evaluari nationale si examene cu un grad de dificultate redus, din cauza (datorita?) pandemiei, societatea s-a polarizat. Nici nu se putea altfel deoarece, pe buna dreptate, tema e deosebit de sensibila, cu potentiale urmari catastrofale pe termen lung. Asupra acestui subiect ne abatem si noi, incercand sa il dezbatem din cea mai simpla si, totodata, incerta si periculoasa perspectiva: viitorul acestor elevi.
Incepem discutia de la declaratia ministrului Educatiei, Sorin Cimpeanu, care, de curand, a afirmat urmatoarele: "Atata vreme cat aceasta perioada de criza sanitara a insemnat o catastrofa educationala pentru orice sistem de educatie, inclusiv pentru sistemul de educatie romanesc este total incorect sa plateasca doar elevii cauzele obiective generate de criza sanitara sau, sa spunem, oarecare pricepere de nivel scazut al autoritatilor in a gestiona acest proces.
Pe cale de consecinta, subiectele vor fi perfect adaptate acestei perioade care inseamna doi ani din parcursul educational al elevilor care sustin probele nationale. Si Evaluarea Nationala si Bacalaureat. Vom avea si vointa si intelepciunea necesara in conceptia subiectelor pentru aceste probe nationale, incat sa nu fie elevii aceia care vor fi nevoiti sa plateasca".
"Tematica de examen va fi stabilita, adaptata, corelata cu realitatile aceste acestui an. Nu are niciun sens sa negam faptul ca in educatie au fost pierderi. Important este sa identificam corect acele pierderi, sa planificam o tematica adecvate modului in care elevii au asimilat si nu modului in care profesorii au predat – pentru ca de multe ori profesorii au predat, insa fara sa fie vina lor, au predat in fata unor ecrane negre – deci nu avem un feedback, nu avem un raport real asupra a ceea ce au asimilat elevi.
Aceasta tematica de examen va trebui sa fie adaptata, nu este deloc simplu, dar vom face acest lucru la ceea ce au asimilat elevi. Pentru asta, inca o data va spun, este important diagnosticul, este important sa avem simulari, este important sa stim cat au pierdut si unde au pierdut elevii pentru a putea corela si adapta tematica de examen”, a mai declarat Cimpeanu la inceputul anului.
Ei bine, in principiu, dupa cum vedem cu totii, situatia e clara: copiii probabil vor fi promovati si daca isi pun pe foaie degetul inmuiat in cerneala (sau saliva, dupa preferinte, ca sa nu fie "cu discriminare"). Ceea ce nu este un lucru neaparat rau, doar nu vrea nimeni ca acestia "sa plateasca" pentru ca un intreg sistem a esuat. Sa-i protejam de socul unui rezultat prost, care poate i-ar traumatiza pe viata, le-ar perturba planurile de viitor, le-ar da existenta peste cap, nu? Perfect.
Ceea ce nu avem in vedere, insa, este ca elevilor doar li se amana asa-zisa "plata", nu-i scapa nimeni de ea. Nici de plata, nici de dezamagire, nici de soc, nici de esec, nici de mediocritate.
Adica, in regula, treci Evaluarea Nationala, desi citesti pe silabe, urmarind textul cu degetul si nu ramai cu nimic in cap la final, treci si Bacu', desi singura (asa-zisa) carte citita de tine are drept titlu imperativul verbului "a suge", persoana a 2-a singular, urmat de numele unei nefericite ... (sau nu)! Bun, deci esti pe val, ai "loat"!
Ce faci apoi?
Ce face statul apoi cu tine? Ce face societatea, in general? Ce face familia? Cum se ocupa Guvernul ca acesti elevi sa "nu plateasca" in continuare esecul sistemului de educatie din pandemie?
Referindu-ne la cei care sustin Bacalaureatul, multi dintre ei vor merge la facultati. Asta desi finalizeaza studiile la licee industriale, unde s-a intrat si cu medii mai mici de 5 ... dar cum scolile de arte si meserii sunt
si desfiintate de pe vremea vesnicei doamne Andronescu,
si "rusinoase", adevaru' e ca nu prea mai sunt alte optiuni oricum! Sau ar fi, in raport cu logica ministrului Educatiei: sa se deschida niste facultati speciale, sau un profil "special" la fiecare specializare.... toate astea, cumva mai "simple", bineinteles. Mai "adaptate", ca doar copiii astia au trecut prin catastrofa aia de pandemie si nu li se poate pretinde aceeasi performanta ca oricui altcuiva, nu?
Sa oferim si o sugestie si sa nu procedam asa cum face de obicei opozitia politica, care doar critica fara a veni cu alternative: Sa spunem ca avem facultatea de medicina. Sa avem optiunea de a intra prin "admitere" si varianta "partikip". "Gen" trebuie sa dai like la pagina UMF Bucuresti, share la trei prieteni si comentariu ca partipi. Trebuie doar sa se vrea, ca ideea e foarte buna!
Ce vei face in campul muncii?
Se vor crea locuri de munca speciale pentru acesti tineri? Genul ala de joburi in care seful iti spune "stai, ma, linistit, tie iti dau ceva usor de facut si te platesc cat pe aia capabili si care trag tare" sau "fa-te si tu ca muncesti, ca eu oricum te platesc" ... Am gasit solutia si aici, doar ca ...
Viata insasi are exigentele ei si putem sa le facem fata, doar invatand lectiile potrivite, la momentul lor!
Poate cel mai rau lucru nu este ca se acorda niste diplome incalcand orice principiu de meritocratie. In fond, tara e plina de licentiati, doctoranzi si masteranzi care se exprima mai mult in interjectii decat in cuvinte, propozitii si fraze. Problema de baza este ca ii invatam pe acesti copii ca "merge si asa", ca nu trebuie sa lupti tu, individual, pentru ceva, cand contextul e nefavorabil, ci ca trebuie gasita o "portita". Un fel de "zboara si crocodilu', da' mai pe jos".
Si peste ani ne vom intreba de ce avem inca spagi, coruptie, incompenta, lipsa de asumare, lipsa de responsabilitate, lasitate, incapacitate de a gestiona un esec, de a inova, de a performa. Ne vom intreba de ce avem someri, de ce nu ii angajeaza nimeni, desi "au studiat", "au diplome peste diplome", de ce avem infractionalitate, de ce nu are cine sa ne plateasca pensiile.
Ei bine, dupa cum bine o spun psihologii si parafrazam si noi, "raspunsurile vin din copilarie".
Daca mi se permite o parere brutal de sincera, inchei acest editorial cu trei planuri de gandire asupra carora eu cred ca merita sa ne aplecam:
1. Examenele nationale au oricum un grad de dificultate mediu, coborarea lor chiar si cu o treapta le transforma in simple formalitati.
2. Doi ani de scoala, chiar si "catastrofali" fiind, nu afecteaza performanta unui elev intr-o maniera radicala. Cu alte cuvinte, cine era capabil sa ia 10 fara pandemie, poate ar lua acum 9, nu trei! Cei care ar pica azi, "din cauza pandemiei", nu erau genii prin 2019, oricum erau "la risc" si inainte, respectiv copii de nota 6, cu indulgenta 7.
3. Pandemia ofera doar o sita care cerne societatea. E o hartie de turnesol pentru calitatea actului educational care pleaca inca din familie, din primii ani de viata. Ies la suprafata elevii care au depus eforturi in afara scolii, nu din 2020, nu din 2021, ci de cand au luat creionul prima data in mana. Ies la suprafata parintii care s-au implicat activ in educatie (inca de cand i-au adus pe lume), nelasandu-si odraslele educate de televizor. Ies la suprafata familiile care au stiut ca aducerea unui copil pe lume inseamna, dincolo de lapte cald si investitii in dezvoltarea capacitatii lui cognitive, a inteligentei lui emotionale si a creativitatii lui. Si, la polul opus, ies la iveala parintii despre care ar fi mult prea multe de spus, dar despre care va puteti face o imagine, chiar mai dura decat as fi eu capabila sa o conturez aici, deschizand TikTok-ul.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
