Ioana, mama a doi scolari: Apreciez mai mult munca profesorilor dupa aceasta pandemie
scoala onlinepandemiescrisori in redactieprofesori
La redactia noastra a sosit o scrisoare din partea unei mamici pe care nu ne-am fi permis sa o numim ''disperata'', daca ea insasi nu si-ar fi atribuit aceasta descriere. Era in cautarea disperata de sfaturi privind organizarea muncii de acasa si voia sa afle unele raspunsuri cu privire la legislatia in vigoare proaspat adoptata, care prevede trecerea tuturor scolilor in scenariul rosu si, implicit, ca elevii sa invete online. De asemenea, ne-a rugat sa ii publicam, sub protectia anonimatului, cateva constatari, opinii si recomandari proprii cu privire la scoala online si munca de acasa. ''Poate ajung la cei care au urechi sa asculte'', a spus aceasta.
Ioana S., din Bucuresti, ne a spus ca, pana de curand, mai exact, pana la aparitia acestei pandemii, facea parte din categoria oamenilor care criticau activitatile didactice.
''Mi se parea ca profesorii copiilor mei nu isi dau silinta sa ii invete mare lucru. Ca sunt doar niste personaje care au prins un loc caldut la stat, care isi bat capul mai mult cu felul in care sa isi consume lungile concedii, decat cu educatia copiilor nostri''.
Lucrurile s-au schimbat atunci cand a trebuit ea sa devina profesorul copiilor lor.
''Nu mi-am imaginat niciodata ca e atat de dificil sa tii din scurt doi copii ... Cum o fi cu 20-30?! Nici nu vreau sa ma gandesc'', a scris mamica.
Ioana are o fetita in clasa a treia si un baietel in clasa a 5-a. Desi sunt destul de ''maricei'', tanara mama in varsta de 37 de ani spune ca responsabilitatile care i-au picat pe umeri in aceasta perioada au fost foarte dificil de gestionat.
''Probabil ca resimt o greutate foarte mare in a gestiona situatia si pentru ca nu avem un suport, o infrastructura online clara, bine definita. Fiecare profesor din spatele calculatorului foloseste propriul program, propriile metode de verificare, ei nu au un ghid, o metodica general valabila. Culmea, in situatia asta complicata, unii profesori o complica si mai tare, refuzand sa se implice si invocand faptul ca elevii trebuie sa vina la scoala ca sa invete. Mi-e greu sa fac fata cerintelor pentru ambii copii, pentru o multime de profesori. Dincolo de aspectul asta al lipsei de omogenitate in sistem, eu lucrez de acasa. De fapt, nu lucrez, cum nici copiii nu invata (mare lucru). Si eu, si ei, incercam sa ne taram in activitatile noastre si sa presupunem ca le desfasuram. In fapt, e un haos total''.
''Intra peste mine cand am sedinta, ma striga din baie, sau incep sa se bata si sa planga. Ma inrosesc, opresc microfonul si sper ca pana la sedinta viitoare, colegii sa uite de penibilul situatiei''.
''Copiii, la randul lor, la orele online aud in mai mult de jumatate din ora respectiva <opriti/porniti camera/microfonul>, <ma auziti>, <nu va aud/vad>''
In cele din urma, Ioana sustine, totusi, ca alternativa in aceasta perioada nu ar fi, in opinia ei, reluarea cursurilor clasice, fata in fata, ci imbunatatirea sistemelor de predare online, cresterea sustinerii profesionale a parintilor angajati, precum si un efort din partea profesorilor, care ar trebui sa se adapteze si ei la situatie, fiindca, spune Ioana, daca isi fac munca cu pricepere si daruire, copiii vor invata, indiferent daca sunt acasa sau la scoala. Cu aceasta ocazie, femeia sustine ca desi, in general, dascalii i-au castigat un respect mai mare in aceasta perioada, o parte dintre ei au dat dovada de neprofesionalism reufzand sa predea online. ''Sunt constienta ca predarea online in aceste conditii nu are calitatea actului educational din sala de curs, insa predarea online e mai buna decat niciun fel de predare. Profesorii au datoria sa se adapteze. Probabil ca se tem sa fie inregistrati, fiindca nu stiu carte, altfel nu vad de ce ar refuza categoric ... Pana la urma e o solutie de avarie...nu e ideala, dar e o solutie''.
''Desi e foarte dificil ce ni se intampla, prefer aceasta dificultate, decat cea de a ma zbate pe un pat de spital sau de a-mi vedea copiii bolnavi. Vremurile sunt dure, deci nu putem sa avem pretentia la o viata normala, singura mea dorinta ar fi sa se imbunatateasca sistemul online, sa se alcatuiasca platforme in care profesori siguri pe meseria lor sa inregistreze ore, pentru ca doar cei care nu stiu carte, se tem de inregistrari. Sa fie ore inregistrate de cei buni, de cei care fac meseria din suflet, iar copiii sa le vizualizeze ca pe niste ''meditatii''. Bonus fata de ora lor online cu profesorul de la clasa. De asemenea, ar trebui niste metode si reguli clare pentru profesori. Si ei trebuie sa se adapteze si sa accepte faptul ca e mai importanta sanatatea decat orice si ca, daca sunt capabili, copiii vor invata de la ei si online si fizic, si oricum. Nu in ultimul rand, noi parintii care avem joburi, ar trebui sa fim mai mult sustinuti de firmele angajatoare'', a spus Ioana.
Femeia sustine ca, desi exista si profesori care au dezamagit-o in aceasta perioada, munca cadrelor didactice e mai apreciata de ea prin prisma experientei traite in pandemie.
''Sunt multi care nu stiu ce fac la catedra, motiv pentru care unii se tem de online, de exemplu. Dar cel putin la fel de multi fac meseria asta cu daruire si nu le e usor. Din acest motiv, chiar apreciez mai mult profesorii dupa perioada traita alaturi de copiii mei in pandemie''.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
