Jurnal din izolare: Oamenii inteligenti nu ar trebui sa se plictiseasca

Jurnal din izolare: Oamenii inteligenti nu ar trebui sa se plictiseasca carantinaizolareizolare la domiciliupandemiecoronavirus chinacovid 19

In aceste zile, stam, fiecare dintre noi, la casa lui, pentru a ajuta autoritatile, medicii, farmacistii, sa lupte impotriva acestei crize sanitare globale. Dar solitudinea nu inseamna insingurare. Nu inseamna ca suntem singuri. Avem bariere fizice, dar putem construi punti din cuvinte, care sa ne lege sufletele.
Am crezut dintotdeauna ca omul, desi este o fiinta sociala, se regaseste pe el insusi cu adevarat doar in singuratate. Doar cand esti tu, cu tine insuti, poti sa iti sapi adanc in suflet, poti sa privesti obiectiv, poti sa fii tu, fara perdea, fara cenzura, fara sa pozezi in ceea ce asteapta altii de la tine.

Oricat ne-ar placea sa socializam, sa fim inconjurati de prieteni, de apropiati, de familie, avem o nevoie vitala de clipe de singuratate. Pentru ca, desi poate suna egoist, in acele momente tu esti doar al tau, nu mai datorezi nimic lumii si lumea nu iti mai poate lua nimic. Doar atunci te poti conecta cu Universul, cu divinitatea, cu cele mai adanci ganduri, vise, dorinte, trairi ale tale, atunci le poti lasa sa curga in valuri in mintea si in sufletul tau.

La fel de bine am crezut dintotdeauna ca omul inteligent nu ar trebui sa se plictiseasca atunci cand ramane singur, izolat sa zicem intr-un spatiu restrans, fara prea multe optiuni de a desfasura vreo activitate.

Unii dintre marii filosofi ai lumii considerau ca solitudinea este o caracteristica a oamenilor inteligenti. De ce? Pentru ca ea este o optiune a oamenilor puternici, a personalitatilor complexe, care nu au nevoie de lucruri sau de alti oameni pentru a se simpli impliniti. Implinirea lor vine din interiorul lor, din complexitatea lor.

Practic, daca esti doar tu, cu tine insuti, si esti o persoana profunda, spirituala, cu o inteligenta emotionala dezvoltata, e putin probabil sa te plictisesti daca vei ramane singur, pentru ca inauntrul tau, vei gasi intotdeauna resursele revigorarii psihologice. Vei avea acces la idei, la ganduri, la trairi care iti vor tine mintea si sufletul ocupate cu dezlegarea sensului vietii mai degraba decat cu drama ca nu ai iesit de 5 zile din casa, la cofetarie sau la film.

Asta nu inseamna ca, oricat de spiritual ai fi, nu te vei plictisi sau nu vei ajunge la gradul in care vei simti ca nu mai rezisti in anumite conditii. Acest lucru este  intr-un fel firesc si foarte posibil sa se intample, mai ales  in cazul in care izolarea este impusa nu ca dorinta proprie ci, din exterior. Sa zicem, cum ne aflam in cazul de fata, izolati la domiciliu.

Insa eu cred ca o persoana care transcede catre planuri existentiale superioare, incercand sa se dezvolte ca spirit, sa se cunoasca mai bine, sa evolueze emotional, e putin probabil sa se lase coplesita chiar si de aceasta situatie, iar principalul argument ar fi ca o astfel de persoana e capabila si de altruism, si de luarea unor decizii rationale. Iar acum, rational este sa ne pastram calmul si sa respectam indicatia de a ne izola social cat mai mult, tocmai pentru a ii proteja pe cei din jur, dar si pe noi insine.

In plus, oricat de spirituali sau de altruisti am fi sau nu am fi in aceasta perioada, trebuie sa recunoastem ca, in propriile locuinte, avem suficiente resurse care sa ne faca sa ne simtim bine si sa ne petrecem timpul constructiv. In primul rand, o carte buna in aceasta perioada poate face minuni. In al doilea rand, internetul, televizorul sunt surse permanente de informare, de divertisment. In al treilea rand, putem sa ii sunam pe cei dragi si sa discutam cu ei chiar si video, ca si cum ar fi langa noi pe canapea.

Cred ca, in acest moment, lamentarea pe tema ca nu mai putem merge sa ne servim cafeaua la restaurant este neintemeiata si nu are niciun fundament de umanitate si rationalitate.

Si, in loc sa ne canalizam energia catre lucrurile care nu mai exista in viata noastra, catre rutina care s-a schimbat si catre ceea ce ne lipseste poate unora dintre noi, ar trebui sa folosim aceste momente constructiv, si sa profitam de timpul pe care il avem la dispozitie pentru a face lucrurile carora nu le-am dat prea multa importanta inainte, desi reprezinta ceva pentru noi. Evident, lucruri care se pot desfasura in conditiile date.

Sunt vremuri de incercare. Ele, inevitabil, vor trece, se mai scrie o fila de istorie, care vom vedea ce fel de deznoamant va avea. Dar sa nu uitam ca, la scrierea deznodamantului contribuie fiecare actiune a noastra, de zi cu zi.

Hai sa transformam aceste zile in momente pentru noi, in care sa ne regasim, sa ne ascultam, sa ne intrebam si sa ne raspundem sincer, privindu-ne in oglina, in care sa luam decizii rationale si in care sa ne adaptam, pentru ca viata presupune adaptare. Iar viata continua!

Citeste si: Am ajuns sa regretam viata de care ne plangeam