Pandemia ne arata ca nu doar sistemul de invatamant a esuat, ci si educatia de acasa
scoala onlineinvatamanteducatieprofesoriparinti
Inca de la inceputul ''discutiei'' noastre, trebuie sa facem o departajare semantica, cel putin contextuala, intre ''invatamant'' si ''educatie''. Invatamantul, cu referire la sistemul implementat de stat (sau de mediul privat) prin care copiii isi insusesc cunostinte stiintifice, reprezinta ansamblul capitalului uman si material pus in slujba dezvoltarii intelectuale a tinerilor scolarizati. Educatia, desi are o componenta formala, dobandita prin studii in institutiile de invatamant, se refera indeosebi la insusirea elementelor comportamentale si principiilor de viata, care se nasc si se dezvolta in sanul familiei.
Acestea fiind spuse, putem afirma fata tagada ca pandemia de coronavirus si, implicit, masurile de raspuns ale autoritatilor la criza sanitara au pus la grea incercare atat invatamantul, cat si educatia. Din pacate, la opt luni de la debutul pandemiei, vedem cum au picat amandoua, ca niste spice de grau secerate de coasa incompetentei si/sau indiferentei.
Pe de-o parte, sistemul de invatamant a esuat prin incapacitatea de a reusi sa performeze prin adaptare la o situatie care, in conditiile de dezvoltare tehnologica ale erei in care traim, nu ar trebui sa aduca prea mari provocari. Dar, iata ca a avea internet in scoli, in secolul in care trimitem sateliti in spatiu cu firme private, nu e chiar o normalitate in Romania.
De asemenea, nici capitalul uman nu a fost pregatit pentru ce avea sa vina. Nici pregatit/instruit, nici empatic, nici cu prea mare devotament si vocatie.
Profesorii, majoritatea dintre ei, se tem de cursurile online. Unii pentru ca nu dispun de gadgeturile necesare, altii din comoditate, altii pentru ca nu au pornit in viata lor de 40 de ani la catedra nici macar un proiector video, altii pentru ca sunt incompetenti si nu inteleg nici ei ceea ce ar trebui sa le explice copiilor. Or fi si profesori care isi fac griji ca nu sunt telegenici, ca nu ''dau bine'' pe camera. Sa nu ne jucam cu dreptul la imagine al cadrelor didactice, deci, scoala poate sa mai astepte.
Dar exista si categoria profesorilor care spun ca refuza sa predea online pentru ca acest tip de invatamant nu e de calitate. Probabil, corigenti la ''logica'', acesti profesori prefera sa nu ofere deloc elevilor sansa la invatatura, decat sa le ofere totusi ceva, dar de o calitate mai slaba, ce-i drept.
Pentru ca, da. Din punct de vedere calitativ, performanta invatamantului online, mai ales pe o infrastructura improvizata la apelul bocancilor Covidului, nu se poate ridica niciodata la cea a invatamantului clasic. Insa, aceasta teorie, desi adevarata, nu poate fi aplicata mereu. Pentru ca se intampla azi sa avem pandemie, la fel de bine putea fi razboi, puteau fi atacuri cu bombe atomice.
Si, in astfel de cazuri, nu mai apelam la varianta ''optima'' a existentei, ci la o forma adaptata, care imbina riscuri mici si permite functionalitatea unui sistem, in stare de urgenta.
Lucrurile trebuie adaptate astfel incat sa poata functiona in regim de avarie, care inseamna strict ''supravietuire''. Atat in invatamant, cat si in societate, cat si in sistemul medical.
E ca atunci cand vine criza economica si te afecteaza profund. Renunti la achizitiile de lux si chiar si la cele banale care nu sunt strict esentiale si te axezi pe strictul necesar, pentru a supravietui. Nu mai esti la fel de implinit, la fel de satisfacut. Viata nu mai are aceeasi savoare si nu mai ai acelasi grad de implinire materiala sau spirituala, insa MERGI MAI DEPARTE pana cand iti revii, nu mori din a doua zi a debutului crizei, ramanand fara bani de paine pentru ca ti-ai achizitionat de toti o masina de lux.
La fel e si cu invatamantul online. A esuat din superficialitate, nepasare, nepregatire, lipsa de empatie, de devotament, de vocatie.
A esuat, de asemenea, pentru ca nu poti construi invatamant formal de calitate pe o educatie subreda sau inexistenta.
Exista profesori exceptionali. De o eruditie incontestabila, cu vocatie, pasiune, devotament pentru profesie si dragoste pentru a insufla copiilor cunostinte noi. Exista profesori in aceasta pandemie care au facut minuni, care si-au depasit conditia, fiind acolo, alaturi de invataceii lor, asa cum au putut mai bine, pentru ca ei nu au intrat in sistem nici pentru un loc caldut la stat, nici pentru bani din medidatii. Au intrat din iubire pentru materia pe care o predau. Si o predau din inima, nu citind din manuale si punand copiii sa copieze lectiile din carte. De asta ei nu se tem nici de orele online, nici de reactia copiilor, pentru ca stiu sa insufle si carte, si bun simt.
Si, totusi, uneori nici ei nu pot face minuni. Pentru ca, oricat de bun profesor ai fi, nu poti modela in 3-4 ore pe saptamana, ''un lut'' uscat timp de sapte ani acasa, intr-un mediu toxic.
Ca invatamantul formal sa aiba o sansa, prima sansa trebuie oferita prin educatie. Educatia de acasa.
Faptul ca orele online nu ofera performanta deriva si din comportamentul multora dintre elevi care, mai experti intr-ale tehnologiei decat profesorii, mestesugesc butoanele astfel incat sa deranjeze sau chiar sa suspende orele. Intervin unii peste altii haotic, introduc diverse efecte sonore sau vizuale si astfel, profesorii nu isi pot tine orele, iar colegii lor nu inteleg nimic. Daca asta nu pleaca din educatia de acasa, atunci, de unde? La fel si in cazul absenteismului. Copiii nu au fost responsabilizati acasa, nu li s-a insuflat simtul raspunderii, al asumarii, al faptului ca, desi nu mai sunt supravegheati in mod direct, fizic, scoala, profesorul, colegii, trebuie respectati.
Integritatea inseamna sa facem ceea ce trebuie, chiar si atunci cand nu ne vede nimeni sau nu ne poate pedepsi nimeni. Oare cator copii li se spune asta acasa? Poate doar celor care nu pun piedici putinilor profesori care chiar incearca sa salveze rusinea unui sistem ramas corigent la ora de ''pandemie''. Oare cati profesori se ghideaza dupa acest motto, cand exista atatia care se ascund in spatele legislatiei subrede si pretind ca nu ii obliga nimeni sa predea online? Daca ar avea vocatie, poate nu ar avea nevoie de litera legii sa inteleaga ca, dincolo de salariile platite la timp, de lunile de vacanta pe an, sta in mainile lor viitorul intregii tari, proiectat mai tarziu stangaci de niste elevi ramasi ai nimanui in aceste vremuri atat de tulburi, dar atat de simplu de gestionat daca fiecare, acolo unde am fi, ne-am face treaba cu ... integritate.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML