Firea capituleaza in fata Vioricai Dancila si ii cedeaza locul de candidat la prezidentiale

Firea capituleaza in fata Vioricai Dancila si ii cedeaza locul de candidat la prezidentiale alegeri prezidentialeviorica dancilagabriela fireaalegeri

"Razboiul rece" din PSD pare sa fi luat sfarsit. Gabriela Firea, principala amenintare pentru Viorica Dancila in cursa pentru Cotroceni, a cedat in fata noului lider suprem si prefera sa se multumeasca cu functiile numeroase si confortabile din partid, decat sa se aventureze intr-o lupta care pare deja pierduta pentru PSD.
Gabriela Firea a declarat ca, in cazul in care in interiorul PSD se va decide ca sustinerea la alegerile prezidentiale sa mearga catre Viorica Dancila, ea se va retrage din competitie si o va face campanie partidului.

Gabriela Firea dezminte astfel zvonurile care circulau pana de curand, conform carora ar urma sa candideze independent. Insasi domnia sa a alimentat aceste zvonuri in ultimele saptamani, insa se pare ca apele incep sa se linisteasca si sa ne creeze un tablou foarte greu de anticipat pana de curand, cu o Viorica Dancila ridicata din neant, in fruntea PSD-ului si, mai nou, tinzand catre fruntea intregii tari.


Dar cum o vorba populara spune ca "mai e mult pana departe", PSD va avea emotii uriase la scrutinul din noiembrie, indiferent cu figura pe care o va prezenta electoratului drept candidatul social-democrat. Aplanarea conflictului Firea-Dancila si evitarea spargerii PSD-ului inainte de campania electorala reprezinta doar o operatiune de tip "fardarea mortului", rezolvarea uneia dintre mult prea multele problemele pe care le are partidul acum. Vorbim despre un PSD inca macinat de socul de la europarlamentare si amenintat cu ruperea aliantei de guvernare de catre ALDE, al carui lider isi doreste cu orice pret candidatura la prezidentiale si sustinerea PSD, fiind dispus chiar sa iasa de la guvernare pentru aceasta.

Colac peste pupaza, peste PSD atarna greu la aceste alegeri si gustul amar al esecului, simtit si resimtit la alegerile prezidentiale din ultimii 15 ani. 

Ultimii trei ani de guvernare au adus peste Romania atat de multa discriminare europeana, atat de multe probleme economice si atat de multe promisiuni electorale populiste utopice care au ramas doar pe hartie, incat  electoratul PSD a scazut de la peste 50% la aproximativ 20%, iar oamenii care erau pasivi la orice tip de alegeri, au iesit la europarlamentare doar, doar sa dea un semnal de alarma.

Se va repeta istoria in noiembrie? A mai ramas ura sociala suficienta incat sa se voteze impotriva PSD? Vor iesi oamenii la vot sa scape de PSD sau vor iesi sa dea un vot "pentru" ceva anume?

E destul de pericoloasa diferenta dintre aceste doua concepte care pot "mana" omul la sectia de vot. Periculos este ca, pe valul de antipatie generat pe buna dreptate de actuala Putere, romanul sa voteze ce vede cu ochii, doar sa nu atinga cu coltul stampilei de vreun trandafir. Si astfel, ne vom invarti intr-un cerc vicios etern care parca guverneaza Romania de peste trei decenii.

Dincolo de votul impotriva, ar trebui sa ne lasam guvernati de votul "pentru". A scapa de unii si a pune altii in loc, nu inseamna schimbare si in niciun caz nu inseamna schimbarea de care avem nevoie, acum, cand suntem intr-o situatie atat de dificila.

Evident, cine va veni la Putere, mai ales la alegerile locale, daca nu va mai domina PSD rezultatele, nu va putea face mare lucru. Efectele sunt atat de negative si vor fi resimtite cu adevarat abia peste 2-3 ani cand noii veniti se vor trezi cu mainile legate, in fata avalanselor notelor de plata ale actualei guvernari. Atunci, romanul iar se va revolta, spunand ca "era mai bine cu PSD ca astia ne dadeau". Ne dau ei acum, dar vor plati altii, peste cativa ani.

Dar cam asa s-a desfasurat politica de la Revolutie. Venea PSD dadea ce dadea, dar facea ce facea si cadea in dizgratiile poporului, poporul vota contra lui, veneau altii, care, de bine de rau, ar fi facut ceva, dar nu mai aveau din ce, iar aparea PSD si iar primea votul de incredere.

Asa si la prezidentiale. Aici, cel putin, nu s-au perindat prea mult, dar domnia glorioasa a lui Ion Iliescu a facut cat 10, fiind apogeul privatizarilor pe 2 dolari a intreprinderilor, hotelurilor de pe litoral si vinderea la fier vechi a fostelor cladiri si utilajedin comunism. Toate afacerile care au adus romaniei asa-zisii "milionari de carton" aici si-au avut baza. Sub aripa protectoare a unui vid legislativ si a unui sistem care a pus bazele romanismului de azi, cand nu mai vorbim de cartuse de Kent, ci de zeci de milioane de verzisori dati gramada prin ministere sau firme alese pre spranceaza sa mai faca un metru de borduri pe gramezi de bani.

La prezidentiale, ghinionul PSD-ului este ca vine multa lume. In rest, toate alegerile au fost castigate pe pasivitatea generatiei tinere, si hiperactivitatea bazinului electoral format preponderent din persoane, sa spunem, vulnerabile.

Insa si generatia tanara care iese azi ca Stefan Voda pe cal, cu entuziasmul ca schimba clasa politica si o epureaza cu o stampila data oricui vine si spune "noi suntem altii", s-ar putea sa pice in plasa in care a picat Romania cand l-a ales pe Iliescu, in locul lui Ion Ratiu.

Si, probabil, l-ar alege tot pe Iliescu si azi. Cred ca in Romania doua lucruri ar merge si de 3 ori pe an. Iliescu la alegerile prezidentiale si Caritasul. Aceste doua realitati care se si intrepatrund, daca ne gandim putin, ar fi luate de bune de romani, din patru in patru luni, daca s-ar putea. 

De fapt, ca sa ne mai descretim putin fruntile, multi nici nu stiu ca Iliescu nu mai e presedinte, ca sa nu spun ca multi inca tin tabloul cu Ceausescu pe perete, crezandu-l inca acolo, dand din maini pe la vreun balcon, luandu-i fata lui Iliescu asa, cu umarul si lasandu-i sa i se vada doar jumatate de zambet ... totusi, suficient ar spune unii. Dar asta e Romania, nu pentru ca atat poate, pentru ca atat e lasata sa poata...de cei carora noi le dam putere.

Citeste si: Congres National PNL: Care sunt mizele sedintei