Orgoliile starii de urgenta

Parlamentul a adoptat, joi, cu 404 voturi ”pentru”, 29 de voturi ”impotriva” si 5 abtineri, decretul prezidential privind prelungirea starii de urgenta cu inca 30 de zile.

 

Insa majoritatea stransa in jurul PSD a conditionat decretul, adaugandu-i cateva amendamente:

 

 

 

 

 

In linii mari, deci, Opozitia parlamentara sustine ca nu are incredere in Guvernul actual si cere mai multa transparenta. Dar, privind mai adanc, se observa ca aceasta situatie se incearca a fi politizata, cu argumente puerile si care nu stau in picioare, nici din punct de vedere moral, nici juridic.

 

Pandemia este, fara indoiala, o situatie atipica, o speta noua pentru Romania si politicienii ei, si putem spune ca invatam din mers, luand si noi exemplul statelor in care situatia a degenerat deja, invatand din greselile lor. 

 

Insa politicienii romani au jucat pe masa starii de urgenta o carte electorala joi, imbibata in populism de mana intai.

 

Amendamentele aduse de Parlament nu sunt obligatorii pentru Guvern, deci PSD a reusit doar sa isi consolideze puterea in Parlament sa arate ca inca poate, ca inca e in joc. In cel mai rau caz, daca ele nu vor fi respectate de Guvern, se poate ajunge la Curtea Constitutionala, cu un conflict de natura juridica intre Guvern si Parlament.  CCR poate stabili forta juridica a hotararii votate joi, daca este obligatorie sau nu pentru Guvern.

 

Presedintele Klaus Iohannis a raspuns in aceeasi maniera jocului facut de PSD, pentru a castiga un capital de imagine. Seful statului a numit majoritatea alcatuita de PSD, Pro Romania si ALDE ca fiind una "nelegitima", iar despre amendamentele adaugate, seful statului spune ca pot ingreuna lupta impotriva pandemiei.

 

De asemenea, si premierul Ludovic Orban a declarat, joi, ca nu exista nicaieri prevazut in Constitutie ca Parlamentul poate, printr-o hotarare, sa stabileasca reguli contrare decretului prezidential. Orban a spus si ca, daca ar fi sa aleaga, ar alege sa respecte cu prioritate decretul prezidential, in detrimentul hotararii de joi a Parlamentului.

 

Ordonanta de urgenta numarul 1 din 21 ianuarie 1999 prevede ca ”in exercitarea atributiilor ce le revin pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta, autoritatile prevazute la art. 7 alin. (1) pot emite ordonante militare, respectiv ordine, care sunt obligatorii, conform legii.”

 

Din capul locului, atitudinea mai multor lideri PSD in spatiul public, din ultiemele zile, denota o ipocrizie cat Casa Poporului.

 

Guvernul e nevoit sa gestioneze o criza fara precedent, cu resursele secate de guvernarile PSD, care s-au succedat de-a lungul anilor, ingropand Romania in imprumuturi, scazand puterea de cumparare si fortand limitele bugetului cu cheltuieli uriase, prin mariri de salarii disproportionate in raport cu productivitatea muncii, in timp ce mediul de afaceri a fost tratat ca inamicul numarul unu al statului, cel putin in ultimii patru ani, ca sa nu mai vorbim despre justitia aflata sub asediu, tot cam in aceeasi perioada. 

 

Guvernul actual e nevoit sa gestioneze putinele spitale, dotate precar, in care singurele investitii din ultimii ani au constat in promisiuni nefinalizate. Ne amintim cu totii de promisiunea celor 8 spitale regionale ale doamnei Dancila, pe care nu le-am vazut nici macar desenate pe o foaie de hartie.

 

Daca PSD ar fi construit cele 8 spitale, si nu doar le-ar fi promis pentru a primi voturi, ar fi avut astazi dreptul sa vina sa ceara alta organizare a Guvernului si sa critice actiunile lui.

 

De altfel, PSD invoca faptul ca deficitul bugetar al Romaniei a crescut la 6,7%, spunand faptul ca guvernarea PSD a lasat tara cu un deficit de 3%, lucru contrazis insa de Ludovic Orban, care spune ca deficitul lasat in urma de PSD se apropia oricum de 5%. Pe de alta parte, toate statele lumii isi adancesc deficitul bugetar in aceasta perioada, pentru ca aceasta criza necesita fonduri, fonduri uriase, care nu erau prevazute nicaieri, pentru ca nimeni nu se astepta la asa ceva, motiv pentru care si institutiile europene au dat unda verde la cheltuieli, fara sa se tina cont de nivelul deficitului bugetar, constiente fiind ca altfel nu se poate lupta eficient impotriva crizei.

 

Acest joc politic generat de PSD poate fi explicat in mai multe feluri, unul mai rau ca altul. Astfel, actiunea Parlamentului poate fi inteleasa fie ca o masura care sa puna piedici Guvernului in lupta cu pandemia, fie ca un joc electoral, din care Opozitia sa castige capital de imagine, din partea acelor cetateni care nu inteleg pericolul si considera ca "ne-am intors in comunism", cu aceste restrangeri de drepturi si libertati. Sau ambele, daca ne gandim ca se imbina armonios impreuna. 

 

Oricum ar fi, e drept ca solicitarea Parlamentului de a cere transparenta este justa,  daca nu luam in considerare ca e formulata, paradoxal, chiar de PSD, un actor politic cu slaba credibilitate. Chiar si intr-o situatie de criza inedita, e necesar ca masurile sa fie luate cu transparenta, sa se prezinte clar si fara echivoc destinatia banilor, licitatiile care se fac si cu cine.

 

De asemenea, neincrederea poate fi si ea inteleasa, fiindca observam cateva balbe in guvernare, pe care Opozitia le exploateaza la maximum la nivelul capitalului de imagine. Si aici putem da ca exemple:  Acordul MAI cu BOR, exportul de cereale permis in Ordonanta 8 si retras in Ordonanta 9, precum si ordinul de ministru pe tema tratarii acasa a cazurilor usoare de infectare, care insa a fost retras a doua zi.

 

Insa, sa nu uitam faptul ca vremurile disperate cer actiuni exceptionale. E nevoie de spontaneitate, de adaptare din mers, de masuri luate in regim de urgenta, pe care, controlul parlamentar le-ar putea intarzia. 

 

De altfel, din acest considerent este si prevazuta in Constitutie, starea de urgenta si de asediu. Vorbim despre o situatie exceptionala, in care functionalitatea statului se muta pe regimul de urgenta, se conduce tara prin Ordonante militare, iar puterea presedintelui si a Guvernului creste.

 

Pe de alta parte, daca Parlamentul isi dorea cu adevarat sa fie un aliat al Guvernului in aceasta perioada dificila, trebuia sa vina si cu lista de propuneri, pe langa cea de solicitari. PSD si majoritatea parlamentara din jurul sau, care spun acum ca vor transparenta si ca Executivul sa lupte eficient, fac parte si ei din clasa politica ce are inca putere de decizie si, presupunand ca maine si-ar pierde mandatele, "pentru binele tarii", tot ar trebui sa puna umarul si cu niste idei, nu doar cu critici.

Nu am auzit pe nimeni sa vina cu o lista coerenta, clara de masuri pe care Guvernul le putea lua si nu le-a luat, cu o serie de masuri care sa indice Guvernului de unde ar putea accesa fonduri si cum, pentru sistemul medical, cu o lista de masuri pe care le-ar lua Opozitia concret, daca ar fi acum la Putere.

As vrea ca PSD sa raspunda clar, punctual, la intrebarea "Ce ai face daca ai fi la Putere?"

 

Altfel, e simplu sa vii sa ceri de la un Guvern cu spatiu de manevra mic, care inca de cand a preluat Puterea, de la finele anului trecut, s-a zbatut ca pestele pe uscat, gasind fondurile Ministerelor in grave deficite si un haos general in toate sistemele, in urma guvernarii PSD,  lucru spus constant de liderii PNL, care a avut de infruntat si proasta imagine construita de Romania pe plan extern, prin tentativele nenumarate de a ingenunchea statul de drept, care nu doar ca au atras atentia institutiilor europene, dar au scos constant romanii in strada, revoltati de politica pe genunchi si in miez de noapte, facuta cand nu era stare de urgenta, sau era, dar pentru unii baroni sau lideri politici, pe care ii cam glodea cate un articol din Codul Penal.

Jocul facut de opozitia parlamentara denota si lipsa de putere a politicienilor nostri de a se supune unei autoritati. Asta caracterizeaza politica mioritica. Autoritatea, atunci cand intervine, e pusa la indoiala, e terfelita pe jos, se arunca cu noroi in ea si nimeni nu i se supune, pentru ca se simte lovit in orgoliu. Acesta este exemplul pe care ni-l ofera clasa politica, de zeci de ani, pe principiul: "Daca nu e puterea mea, daca nu sunt regulile mele, fie ca sunt bune sau rele, trebuie atacate".

De altfel, atitudinea social-democratilor nu este diferita de "doctrina" dupa care e condus partidul in general. Populismul si criticarea actiunilor "adversarului" politic sunt fundamentele pe care PSD isi construieste "aderenta" la un public usor de manipulat, care crede ca cel care injura mai cu patos, e un politician mai capabil. De asemenea, criticile, nesustinute de solutii, precum si promisiunile fara sustenabilitate, sunt din nou un punct forte care aduce capital electoral PSD, pentru ca vin fix in momentele oportune. PSD stie exact cand sa arunce pisica moarta. Ne aminim exploziile de la cursul valutar de la final de an, de dupa preluarea Puterii executive de PNL. Evident, ca ele oglindeau actiuni din trecut, daca tinem cont ca membrilor Cabinetului Orban abia daca li se uscase cerneala pe jurmantul de investitura. Dar Opozitia a taxat acea devalorizare a monedei nationale, ca fiind opera PNL, desi se facea responsabila de ea prin masurile fiscal-bugetare iresponsabile luate in ultimii ani si despre care institutiile europene spuneau ca ne vor arunca intr-o situatie economica dificila.

Aceeasi strategie a aplicat-o PSD si cand cand PNL a venit la guvernare, cerand peste noapte dublarea alocatiilor. Desi in ultimii 7 ani a avut puterea executiva si majoritatea in Legislativ, a propus aceasta masura doar ca sa atarne greu pe umerii noului Cabinet pentru ca, altfel, ar fi adoptat-o de mult, cand aveau puterea reala de a o face, dar, evident, nu aveau resursele si nici interesul.

Pentru ca aici este toata cheia. Orice Guvern ar vrea sa ofere populatiei pensii mai mari, salarii mai mari, beneficii de tot felul. Insa, daca nu sunt fonduri, nu are de unde. Orice om politic stie ca, oferind, isi consolideaza scaunul, si automat va fi votat, si de asemenea, ca daca nu le da oamenilor, nu va mai fi votat.

Or, PSD a lasat de fiecare data "facturile" sa le deconteze guvernarile ulterioare, consolidandu-si puterea pe a oferi beneficii clasei electorale fidele, beneficii fara acoperire, fara sustinere, care au ramas sa fie decontate de cei care au urmat la guvernare. Au pleact la guvernare fix in momentul oportun, inainte de venirea zilei "de plata", lasand impresia falsa ca, daca ramaneau, tot asa o tineau, intr-o veselie de mariri de pensii si salarii. Guvernele ulterioare, impovarate, nu au mai putut da oamenilor irational tot soiul de majorari, si au fost nevoite sa faca corecturi. Oamenii i-au taxat la vot si au revenit la PSD, la "aia care ne dau", si tot asa, ne-am invartit intr-un cerc vicios in ultimii 30 de ani.

Citeste si: Reconfigurarea spatiului public - o actiune necesara post-pandemie, pentru care statele dezvoltate incep sa se pregateasca