Statul sa ne dea!

Statul sa ne dea! Pana in decembrie 1989, in Romania erai complet dependent de Stat. Statul iti dadea locuinta, Statul iti dadea loc de munca, Statul te hranea, Statul te imbraca, Statul iti acorda anumite privilegii daca erai fidel regimului comunist si dovedeai acest lucru. Statul decidea in proportie de 100% ce se intampla cu viata ta. Iar aceasta dependenta s-a dovedit atat de bine inradacinata in mentalitatea cetatenilor incat nu trebuie sa ne mire ca ea se manifesta atat de pregnant si astazi.
Au trecut 30 de ani de la caderea comunismului. L-am dat jos pe Ceausescu, privit la vremea aceea ca sursa tuturor relelor si principalul dusman,  si am crezut ca odata cu eliminarea lui din peisaj am scapat de probleme. Nu am realizat insa ca adevaratul dusman era altul: modul in care gandeam.

Spuneam ca suntem liberi, si chiar eram liberi, dar nu gandeam ca niste oameni liberi. Priveam in continuare catre Stat ca la cel care trebuia sa ne asigure locuinte, locuri de munca, salarii si pensii mari. Libertatea noastra era doar la nivel declarativ si singurul mod in care se manifesta era ca, deodata, puteam sa cerem in gura mare, fara frica, un trai mai bun. De la Stat.

Ce inseamna sa fii liber? Inseamna sa poti sa faci ce vrei, fara restrictii, desigur in limitele unui cadru legislativ care sa impiedice derapajele de orice fel. Sa poti sa dai masura reala a potentialului tau si sa te bucuri de toate avantajele personale care decurg de aici. Sa poti sa iti construiesti singur, pe cont propriu, viata pe care o doresti.

Cuvintele-cheie aici sunt “singur, pe cont propriu”. Statul nu are nicio obligatie sa iti asigure tie viata pe care o doresti, rolul lui este doar sa construiasca si sa mentina climatul propice pentru ca tu sa iti valorifici potentialul (daca poti si mai ales daca vrei), protejandu-te de infractori, de concurenta neloiala sau de alte forme de abuzuri.

Mi se pare inadmisibil ca astazi, dupa 30 de ani, sa existe milioane de romani, inclusiv tineri, care nu au inteles inca acest lucru. Oameni care sunt in continuare dependenti de Stat. Oameni convinsi ca orice imbunatatire a vietii lor nu poate veni decat de la Stat - sub forma unei cresteri salariale, a unei prime grase de Craciun/Paste, a unui tichet gratuit de vacanta sau, la nivel mai inalt, sub forma unei sinecuri sau a unei afaceri cu Statul.

Desigur, intr-o anumita masura nu e vina lor. PSD-ul, sub toate denumirile sale de dupa Revolutie, a intretinut ideea ca pentru a trai bine e suficient sa fii prieten cu Statul, adica sa votezi PSD-ul, pentru ca de aici vin bani multi, cu efort minim si responsabilitate zero.

Adaugam acestui factor mentinerea deliberata a sistemului de educatie la un nivel catastrofal si promovarea iresponsabila in politica a tuturor nulitatilor, orientate doar spre imbogatire personala (din banii Statului, desigur) si intelegem mai bine cum s-a ajuns la cele cateva milioane de dependenti de mai sus.  

Pe de alta parte insa, vina majora este de fapt a lor. Pentru ca a te complacea toata viata intr-un trai caldut, fara nicio preocupare pentru a evolua si a realiza pe cont propriu ceva cat de cat semnificativ, este in mod categoric o bataie de joc la adresa calitatilor (putine, multe) cu care ai fost inzestrat in mod nativ. Esti exact ca un animal de companie care se gudura pe langa stapanul lui pentru a primi bunatati.

Sursa foto: www.pexels.com