ANALIZA: Criza din zona euro si diferentele majore in privinta costurilor muncii

Pentru a rezolva aceasta problema, au fost invocate "reforme structurale" sau masuri de austeritate, indiferent de "sangele" care va curge pe strazile tarilor greu incercate. Un element cheie al reformelor structurale este reprezentat de diminuarea costurilor muncii, scrie Business Insider.

In sectorul privat european, costul muncii - veniturile brute plus contributiile platite de angajator, pensiile etc...  - este marcat de diferente majore.

La coada clasamentului se afla Bulgaria: costul muncii se situeaza la 3,70 euro pentru fiecare ora muncita; in zona manufacturii, acesta este si mai redus, de 2,90 euro. Romania se afla si ea pe acolo, cu 4,50 euro, respectiv 3,80 euro.

In fruntea spectrului se situeaza Belgia, cu 40,40 euro si 41,90 euro/ora lucrata. Dar nicio tara nu poate devansa Suedia: 41,90 euro si 43,80 euro. In privinta orei muncite, un angajat suedez cu salariu mediu il costa pe angajator de 15 ori mai mult decat unul din Bulgaria.

Asadar, ar trebui ca suedezii sa-si mute afacerile si companiile in Romania? Bulgaria? Grecia? In Grecia, costul muncii este de doar 14,70 euro pe ora de lucru, o treime din valoarea inregistrata in nord.

Grecia este singura tara din Uniunea Europeana unde costul mediu al muncii a scazut in 2012 cu 6,8%.

In Spania, care se straduieste sa combata o problema similara cu somajul, costul muncii a crescut cu 1,1%, la 20,90 euro, in Italia cu 1,7%, la 21,90 euro, in Germania cu 2,8%, la 31 euro, in Franta cu 1,9%, la 34,90 euro.

In Bulgaria, costul muncii a crescut cu 6,4% (cu 0,24 euro pe ora). Costul muncii in Suedia a scazut cu 3,5% (cu 1,50 euro pe ora).

Daca firmele suedeze s-ar muta insa in sudul Europei, somajul s-ar majora in Suedia. Nu va trece mult pana cand companiile vor reveni "acasa". Situatia s-ar putea deteriora rapid. Acest lucru s-a intamplat in Grecia. Toate aceste tari concureaza cu SUA, China, Mexic, Bangladesh... deoarece competivitatea nu tine doar de statul vecin.

Germania nu supravietuieste doar prin reducerea costului muncii. La 31 euro pe luna, este cu 32% mai mare decat media UE, chiar daca se situeaza cu 11% sub Franta. In manufactura, lucrurile sunt si mai interesante: costul muncii in Germania este de 35,20 euro pe ora, mai mare cu 47% decat media europeana, dar cu 3% mai mica decat cea din Franta. Productivitatea, infrastructura, costurile de transport, coruptia, instruirea si educatia etc, toate aceste elemente au loc in ecuatie. Costul muncii nu reprezinta un factor individual.

Totusi, angajatii germani au fost afectati in aceeasi masura: intre 2001 si 2010, costul muncii a crescut cu 16%, sub rata inflatiei, in timp ce in Franta, de exemplu, a crescut cu 35% si tarile sudice s-a majorat si mai mult. In 2011 si 2012, costul muncii in Germania a inceput sa creasca viguros, cu 5,9%; nici Franta nu s-a lasat mai prejos, inregistrand o crestere de 5,4%.

Cei mai multi bani au fost absorbiti de costurile contributiilor sociale, ale pensiilor etc. Aceste costuri pot fi uriase.

Asadar, un angajat cu venit mediu din Suedia care castiga 100 euro pentru un anumit numar de ore muncite (venit brut), il costa pe angajatorul sau 51 euro in plus, totalul fiind de 151 euro. Un muncitor din Malta, care munceste de trei ori mai mult pentru acelasi salariu, il va costa pe angajatorul sau doar 10 euro in plus, adica 110 euro. Un muncitor din Bulgaria care trebuie sa lucreze de 15 ori mai mult, pentru a castiga 100 euro, va costa 18 euro in plus, ajungandu-se la 118 euro.