ANALIZA: Europa striga "Retragerea!" in privinta bugetelor alocate apararii

ANALIZA: Europa striga Retragerea! in privinta bugetelor alocate apararii analizaeuropaarmataapararebugetdatorii

Rasturnarea regimului dictatorului libian Moammar Gadhafi reprezinta o provocare pentru fortele militare europene, care au furnizat sprijin aerian pentru rebelii din Libia.
In urma cu cinci luni, rebelii erau pusi in dificultate de agresivitatea fortelor lui Gadhafi. In ciuda unei scene istorice, in care rebelii din Tripoli avanseaza spre avanpostul dictatorului, cu ajutorul armatelor aliate din Europa, prima campanie NATO (North Atlantic Treaty Organization) care nu a fost condusa de SUA si-a demonstrat limitarile puterii militare, intr-o perioada dominata de criza datoriilor, tradusa in taierea bugetelor pentru aparare.

"Europa nu s-ar fi descurcat pe cont propriu in acest conflict", a declarat secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, in cadrul unui interviu acordat luna trecuta, citand surse din aparatul apararii americane. "Lipsa investitiilor in aparare in Europa va spori gradul de dificultate al eventualelor campanii militare ale aliatilor dincolo de hotarele europene", spune Rasmussen.

Libia a fost survolata de 250 de avioane de lupta apartinand flotelor a peste 12 tari membre NATO. Aparatele au efectuat chiar si 150 de zboruri pe zi. Ca sa facem o diferenta, va putem spune ca in timpul campaniei NATO din Kosovo, din 1999, au fost folosite 1.200 de avioane, care au efectuat chiar si 800 de zboruri pe zi.


In timp ce toate cele 28 de tari membre NATO au aprobat misiunea militara din Libia, doar cateva au participat si chiar mai putine au intreprins atacuri aeriene. "Sincer, multi dintre aliati stau pe margine nu pentru ca asa vor, ci pentru ca nu isi permit asemenea desfasurari de forte", a declarat secretarul apararii americane, Robert Gates. "Statele europene nu mai au capacitate militara".

Ingrijorarile tot mai mari legate de abilitatea Europei de a intreprinde actiuni militare dincolo de granitele batranului continent survin intr-un moment in care balanta puterilor armate mondiale se inclina. America, puterea dominanta a lumii, se afla sub presiunea cheltuielilor tot mai mari cu armata si isi indreapta atentia spre regiunea din Pacific. In acelasi timp, China isi sporeste semnificativ efectivele militare, astfel incat tarile vecine au inceput sa-si puna intrebari legate de ambitiile globale ale puternicului stat.

Bugetul armatei, "atacat" pe mai multe fronturi

Sub amenintarea tevii reci a unei noi crize financiare globale, cheltuielile de aparare in statele europene membre NATO se vor diminua cu 2,9%, dupa ajustarea in functie de inflatie, in intervalul 2010 - 2015, potrivit unui studiu al IHS Jane, o companie care analizeaza schimbarile in mediul militar.

Statele europene membre ale aliantei - toate natiunile din NATO, cu exceptia SUA si Canadei - au cheltuit in 2010 circa 1,7% din produsul intern brut in aparare, in timp ce americanii au alocat armatei 5,4%.

Rasmussen, fost premier al Danemarcei, este ingrijorat de "prapastia" tot mai mare dintre SUA si Europa, in privinta bugetelor de aparare. In urma cu doua decenii, la finele Razboiului Rece, "aliatii europeni reprezentau o treime din cheltuielile totale de aparare ale NATO", spune Rasmussen. "Azi procentul a ajuns la 20%".

Daca aceasta scadere va continua, spune oficialul NATO, "SUA ar putea fi mai tentate sa colaboreze cu puterile EMERGENTE, decat cu cele din EUROPA". (Mai exact, americanii "s-ar da" cu japonezii, chinezii, coreenii - armate mai bine finantate, in detrimentul statelor europene).

Gates a avertizat in luna iunie ca "SUA ar putea sa nu mai investeasca in NATO", daca nu se mai merita. Armatele saracite ale Europei incearca sa coopereze intre ele, pentru a compensa pierderile financiare. Impasul este insa evident. Unul din eforturile de a uni fortele militare, intr-o brigada franco-germana creata la finele anilor '80, s-a soldat cu un esec - brigada nu a intrat niciodata in lupta - pe fondul diferentelor de opinii ale celor doua state, in privinta utilizarii micii armate.

GERMANIA, cea mai puternica economie europeana, a refuzat sa participe la conflictul din Libia. Executivul german a declarat ca o posibila contributie aeriana la conflict ar implica si folosirea fortelor terestre, in viitorul apropiat. "Natiunile au prioritati diferite", a declarat lt. col. Holger Neumann, purtator de cuvant al Ministerului Federal de Aparare din Germania, referindu-se la scaderea bugetului alocat apararii. Germania se confrunta, la randul sau, cu probleme economice, spune Neumann.

OLANDA, ca si Germania, s-a situat in tabara statelor criticate de Gates, in timpul unei intalniri a ministrilor apararii din NATO, desfasurata in luna iunie. Gates i-a acuzat si pe olandezi ca nu participa la "efortul libian". Olanda a contribuit cu un pluton, dar nu a oferit si sprijin militar aerian.

Olandezii au inceput sa reduca bugetul apararii in 2006 (1,6% din PIB). Acesta urmeaza sa ajunga, pana in 2015, la 1,15% din PIB. Rob de Wijk, un fost consultant olandez pe probleme de aparare, a avertizat parlamentul tarii ca bugetul armatei a fost redus prea drastic si olandezii nu sunt doar niste "prezente internationale" in misiunile militare din lume. Raspunsul primit din partea politicienilor i-a dat impresia ca acestora "pur si simplu nu le pasa".

Olanda dispune de echipamente militare necesare pentru misiuni armate: avioane de vanatoare F-16, submarine, avioane de alimentare, fregate, elicoptere si aparate de supraveghere. Acest arsenal nu poate aduce victoria intr-un conflict decat pe termen scurt, spune de Wijk. Olandezii ar castiga o batalie, nu si razboiul in sine.

Rasmussen subliniaza ca rezolvarea ar putea fi o asa numita "aparare inteligenta". Cooperarea intre tari in vederea cumpararii de echipamente militare, de instructie si exercitii specifice poate insemna o cheltuire mai rationala a banilor. Tarile se pot specializa in diferite misiuni militare. Tarile baltice "au detasat trupe in Afghanistan deoarece am eliberat unele resurse prin utilizarea spatiului aerian comun", a declarat Rasmussen.

Mart Laar, ministrul apararii din Estonia, una din putinele tari care majoreaza bugetul armatei, a declarat ca viitorul sistemului defensiv european depinde de echipamentele si resursele impartite intre state. Recent, Estonia si Finlanda - care nu apartin NATO - au cumparat 12 sisteme radar Thales - Raytheon, insemnand ca Estonia a reusit sa obtina doua radare la pret de unul.

Danemarca, ale carei contributii in cadrul conflictului libian au fost laudate de americani, si-a specializat deja armata, in urma cu cinci ani, cand a renuntat la mai multe submarine si alte echipamente ale flotei navale, precum si la unele sisteme radar.

Sistemul inteligent de aparare

Tomas Valasek, din cadrul Centrului pentru Reforme Europene, un think tank din Londra, a declarat ca oportunitatile unui sistem inteligent de aparare exista si pot fi fructificate. Majoritatea cheltuielilor nu vizeaza in mare parte operatiunile militare, ci instruirea, educarea si echiparea trupelor.

O buna parte din bugetul european pentru echipamente este irosita in scopul achizitiei unor produse de manufactura, care nu ofera cea mai buna valorificare. "Exista o diferenta majora intre modul in care luptam impreuna si cel in care ne construim efectivele militare, in izolare (lipsa de comunicare)", mai spune Valasek.

Valasek mentioneaza ca Slovenia si Croatia au in vedere o colaborare in privinta suportului militar aerian; de asemenea, Cehia si Slovacia au un program in cadrul caruia combina sistemele de instruire militara.

Multe proiecte militare europene au fost compromise de intarzieri si costurile ridicate, inclusiv cel al unui consortiu format din patru tari, care au construit avionul de vanatoare Eurofighter, utilizat in Libia de RAF-ul britanic. Intr-un alt proiect, sunt implicate opt state, care construiesc un avion de transport militar, A-400M.

Majoritatea tarilor europene nu vad alta solutie, decat colaborarea in cadrul marilor proiecte, in ciuda acordurilor de securitate semnate intre acestea. Rasmussen nu este insa de acord cu toate colaborarile europene in scop militar. Uniunea Europeana a discutat despre infiintarea unor noi sedii militare. "Nu ducem lipsa de sedii militare", a declarat Rasmussen. "Armatele europene duc lipsa de echipamente".

Vezi cum se situeaza ROMANIA in infograficul celor de la TWSJ