Piata muncii din China nu mai este la fel de ieftina precum o stiam

Piata muncii din China nu mai este la fel de ieftina precum o stiam piata munciichinafabriciindustriesalariatilegislatie

Fabricile chineze nu mai sunt ca odinioara. Industria grea sta cuminte, si uzinele in care trudeau candva chinezii transpirati se arata pustii. Armata de muncitori "nomazi" ai Chinei s-a desteptat, mai mult ca niciodata; salariatii cer remuneratii mai mari si conditii de munca mai bune si au de partea lor legislatia chineza.
Ben Schwall profita din plin de schimbarile din China, fiind un intermediar pe piata muncii. "Cand am venit prima data in China, in fata unei fabrici gaseai cate 200 de oameni, care incercau sa isi gaseasca un job", spune acesta. "Oamenii cereau favoruri - "Poti sa obtii un loc de munca pentru varul meu?". Acum situatia s-a schimbat, ca si intrebarea: "Ai cumva un var, care sa vina sa lucreze aici?"

A functionat pentru Schwall, precum si pentru cumparator si furnizor. Pe de alta parte, Schwall a fost privit ca un tradator: un american care ajuta chinezii sa fure joburile americanilor.

Schwall spune ca aceasta conceptie este prosteasca. "Chinezii nu fura locurile de munca ale americanilor, cele care au ramas... intrebarea care se pune este: "Unde "aterizeaza" acesti oameni?", precizeaza Schwall.

Este adevarat ca piata muncii din China a contribuit la metamorfozarea oraselor modeste in adevarate centre de comert. China a devenit o uzina mondiala, o locomotiva economica.

Schwall spune insa ca discutam despre o epoca relativ apusa. "China cea ieftina" nu mai este la moda. Costurile in crestere, apreciaza Schwall, reprezinta doar o parte din ecuatie. Natura muncii in China se schimba; vechile si prafuitele fabrici fac loc industriilor de ultima generatie.

Yang Chunhong simte aceste schimbari pe propria piele. Candva, a fost un simplu muncitor. Acum, este sef, dar nu gaseste forta de munca. Comenzile vin, dar cine sa le onoreze?

"Lipsa de muncitori va avea un impact nefast asupra afacerii mele. Refuzam multe comenzi, deoarece nu avem destui angajati, care sa fabrice produsele solicitate", se plange Chunhong.

In timp ce sefii se straduiesc sa gaseasca oameni, angajatii chinezi culeg roadele. Hu Yalan, in varsta de 23 de ani, a venit in Guangdong in urma cu doi ani. Primul ei salariu a fost de 300 de dolari (1.700 RMB) pe luna. Acum, cere dublu.

"Cred ca pot sa-mi imbunatatesc viata", spune Yalan. Multe fabrici ofera "salarii bune" si "training", spune femeia.

China urmeaza o cale batatorita de SUA in urma cu cativa ani. Este o tranzitie. Industriile clasice vor pali in fata celor moderne, unde angajatii cer salarii mai mari, pe masura muncii.

In mod ironic, presedintele american Barack Obama solicita revenirea puternica a sectorului de manufactura. Cel mai puternic om din lume crede ca va rezolva astfel criza somajului din SUA.

Ben Schwall, individul "calit in China", spune ca nu mai este cazul. "Realitatea este ca aceste joburi nu se vor intoarce la americani. Poate parea neplacut, poti spune ca sunt anti-american, dar asta este realitatea!", explica Schwall.

Dar in perspectiva alegerilor prezidentiale din acest an, politicienii americani nu vor sa transmita mesaje panicate catre votantii dezamagiti.

In cadrul intalnirilor avute la Casa Alba cu potentialul presedinte al Chinei, Xi Jinping, presedintele Obama a continua sa-si exprime ingrijorarile fata de politicile economice ale Chinei, spunand ca autoritatile fiscale depreciaza in mod artificial moneda chineza si dispun de un avantaj "nedrept" in sectorul exporturilor.

Adevarata provocare a Chinei este aceea de a cladi un pod intre industriile vechi si cele noi, intre salariile mici si cele mai bune, pentru a-i pastra pe muncitori. Daca va esua in acest demers, China va "beneficia" in curand de propriul slogan politic: "India fura joburile chinezilor!"