Autostrada educatiei, autostrada vietii
accident ungarialive la volanlive facebookaccidente romaniascoala soferi
In 2016, Romania era pe locul trei in Uniunea Europeana la abandon scolar si pe ultimul la cat este in stare sa rupa din PIB ca sa aloce Educatiei. In aceste conditii, cum am putea ocupa locuri fruntase la ceva bun?
Asa ca stam foarte prost si la siguranta rutiera. Si asta este prima noastra problema: stam! Care va sa zica, nu ne miscam (poate doar inapoi), nu avansam.
Ne-am blocat pe ultimele locuri in statisticile negative, precum traficul pe Valea Prahovei, in zilele libere care au trecut si in zilele libere care vor urma.
Accidentul de marti - in care, pentru ca un ins avea fantezii de reporter CNN, si-au pierdut viata 9 oameni si au ramas orfani aproape 20 de copii - este o sinistra ilustrare a faptului ca Romania contabilizeaza cele mai multe accidente rutiere fatale din intreaga Uniune Europeana.
In 2017, in tara noastra, numarul accidentelor generatoare de doliu a crescut cu 1%, la 98 la un milion de locuitori, dublul mediei din Uniunea Europeana, punand Romania mot in Europa.
Dupa fuga concetatenilor nostri spre vestul continentului, dupa scaderea aproape continua a natalitatii, la 100 de ani de la Marea Unire, accidentele rutiere ne toaca natia.
In acest timp, in majoritatea statelor UE, rata accidentelor mortale era mai mica de 60 de decese la un milion de locuitori, iar opt dintre aceste state inregistrau sub 40 de decese la un milion de locuitori.
Cel mai bine stau Suedia (25 de decese la un milion de locuitori), Marea Britanie (27), Olanda (31) si Danemarca (32), iar Estonia si Slovenia au avut cele mai imbucuratoare scaderi ale numarului de accidente mortale fata de 2016: 32%, respectiv 20%.
In 2017, 25.300 de persoane si-au pierdut viata pe drumurile Uniunii, iar 135.000 au suferit accidente grave. Dintre acestia, mare parte erau ceea ce se cheama participantii la trafic vulnerabili, adica pietoni, ciclisti, motociclisti.
Costurile socio-economice estimate de UE a fi cauzate de accidentele rutiere mortale, precum si de vatamarile rezultate insumeaza 120 de miliarde de euro pe an.
La fel ca in bancul, in care, constatand ca a scazut cererea din cauza imbatranirii prestatoarelor de servicii, patronii unui bordel decid sa inlocuiasca paturile, in loc sa improspateze personalul, la noi, de fiecare data cand are loc un foarte grav accident, se vorbeste despre inasprirea Codului rutier, despre amenzi si mai mari, in loc sa se schimbe radical felul in care se face scoala de soferi.
Pe care, acum, o termina si indivizi care nici macar nu stiu carte sau care nu si-au dovedit maturitatea si responsabilitatea in niciun fel. Cum sa obtii, dupa o luna-doua, permis de conducere, cand tu nu ai condus nimic in viata ta?
Cum sa ai drept de viata si de moarte asupra unor semeni care-ti sunt pasageri sau sunt co-participanti la trafic si au acelasi drept, dar poate ca si sunt constienti de el?
Nu ar trebui obtinut dreptul de a conduce, in urma absolvirii unei scoli veritabile, nu a unui curs intensiv de tinut volanul in mana? Nu ar trebui obtinut dreptul deplin de a conduce, in urma absolvirii unei scoli care sa dureze vreo doi ani, cum se face in state responsabile?
Pana la urma, verbul corect este a sofa, dar, la noi, el este sinonim cu a conduce. Asa si scrie pe bucata de plastic care legalizeaza drepul de a sofa: permis de conducere.
Dar, de la a conduce o tara, pana la a conduce o companie, o firmulita, o afacere cat de mica, putini dintre noi realizeaza cata responsabilitate presupune verbul a conduce.
Caci, automat, el te ridica la rangul de lider. Cineva face ce spui tu, cineva se ia dupa tine pentru ca tu conduci. In acelasi fel, prin intermediul volanului, automobilul, masina se duce in directia pe care o impune soferul… conducatorul.
De unde si starea de fericire, efemera betie de putere pe care, ajuns la volan, o poate resimti si cel mai insignifiant angajat dintr-o ierarhie, caci, odata urcat la comenzi, el este... SEFUL!
Din nefericire, fara sa constientizeze si raspunderea care vine “la pachet”, ci doar ca o masinarie raspunde imediat la comenzile lui.
Aceeasi stare de beatitudine ii face pe unii sa se simta importanti si sa transmita "live"... nimic despre nimic, dar cu riscuri uriase, concretizate, iata, in multi morti si orfani.
Din moment ce un sofer are un nivel scazut de educatie si de inteligenta, cum ar putea fi un bun conducator auto, cum si-ar putea stapani nervii si volanul, cum ar putea sa nu bage masina-ntr-un camion si oameni in mormant?
Ne preocupa nevoie mare sfarsitul lumii (care este anuntat din vreo sase-n sase luni), dar nu facem mai nimic pentru a ne tine departe de sfarsitul individual.
La noi, linia vietii este mai scurta decat autostrazile. Daca pe acestea ar trebui sa le construiasca statul, la prelungirea liniilor vietilor noastre putem contribui noi insine, tocmai pentru ca ele sunt mai mult o metafora, nu sunt predefinite, nu ni le-au trimis ursitoarele prin sms sau "live" pe Facebook...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML