Contractele de munca pe durata determinata sunt avantajoase pentru angajator, dar ridica niste probleme sensibile
Potrivit art. 12 alin. (1) din Codul muncii, contractul individual de munca se incheie pe durata nedeterminata, ca o masura de protectie a salariatului, acesta avand astfel certitudinea unei anumite stabilitati in munca. Exista insa si exceptii de la aceasta regula, anume situatii in care contractul se poate incheia pe durata determinata. Le enumeram in continuare, impreuna cu cateva aspecte sensibile pe care le genereaza acest tip de contract.
Contractul individual de munca poate fi incheiat pentru o durata determinata numai in urmatoarele cazuri:
a) inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva;
b) cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului;
c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;
d) in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca;
e) angajarea unei persoane care, in termen de 5 ani de la data angajarii, indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta;
f) ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
g) angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
h) in alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe.
Referitor la punctul h), aici se incadreaza, de exemplu, OG nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor sau OUG nr. 48/2016 privind modificarea si completarea unor acte normative in domeniul culturii.
Alte observatii foarte importante:
1. Contractele incheiate pe durata determinata sunt avantajoase pentru angajator, deoarece ele inceteaza automat, de drept, fara sa fie necesara aplicarea procedurii greoaie de concediere. Nu este necesar preavizul, nu trebuie notificare, nu este necesara trecerea pe un alt post vacant, nu este necesara nici macar invocarea vreunui motiv de incetare. Simpla expirare a termenului este suficienta.
2. Daca, dupa expirarea contractului incheiat pe durata determinata, angajatorul mentine la lucru persoana respectiva, chiar si pentru un interval foarte scurt de timp, intra sub incidenta reglementarilor privind
munca la negru si poate fi sanctionat contraventional sau chiar penal.
3. Contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia numai in forma scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie.
4. Durata maxima pentru care se poate incheia un contract pe durata determinata este de 36 de luni. Intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Cele incheiate in termen de 3 luni de la incetarea precedentului contract pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.
Ca urmare, se vor putea incheia succesiv, intre aceleasi parti, 3 astfel de contracte:
a) primul – 36 de luni
b) al doilea – 12 luni
c) al treilea – 12 luni
Total: 5 ani
5. Salariatii cu contract individual de munca pe durata determinata nu vor fi tratati mai putin favorabil decat salariatii permanenti comparabili. In principiu, dispozitiile legale si cele cuprinse in contractele colective de munca se aplica in egala masura si salariatilor cu contract pe durata determinata.
6. Angajatorii sunt obligati sa informeze salariatii cu contract pe durata determinata despre locurile de munca vacante sau care vor deveni vacante, corespunzatoare pregatirii lor profesionale, si sa le asigure accesul la aceste locuri de munca in conditii egale cu ceilalti salariati. Aceasta informare se face printr-un anunt afisat la sediul angajatorului, iar o copie a anuntului se transmite de indata sindicatului sau reprezentantilor salariatilor.
7. La incetarea contractului incheiat pe durata determinata, salariatul nu va beneficia de indemnizatie de somaj, potrivit Legii nr. 76/2002, decat daca a avut un stagiu de cotizare mai mare de 12 luni.
8. In cazul concedierii nelegale a unui salariat angajat pe durata determinata, acesta va avea dreptul – ca orice alt salariat – la contestarea in instanta a concedierii, cu solicitarea de despagubiri si chiar cu solicitarea reintegrarii.
Dar, daca la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, termenul pentru care s-a incheiat contractul a expirat, instanta nu va mai putea dispune reintegrarea (pentru ca postul nu mai exista), iar despagubirile vor fi calculate prin raportare la perioada ramasa pana la data la care contractul ar fi expirat oricum.
Sursa foto: www.pexels.com