Din respect pentru cumparatori, Franta a obligat fabricantii unor categorii de produse sa afiseze pe acestea un indice de reparabilitate
Gradul de dezvoltare al unei tari se poate masura si prin relatia pe care statul cu pricina o are cu marile corporatii care opereaza pe teritoriul lor. O tara slaba si slab dezvoltata, care depinde aproape exclusiv de taxele si impozitele pe care corporatiile le platesc la bugetul de stat, este nevoita sa nu deranjeze cu niciun chip marile companii, care ar putea, cum se spune, sa-si ia jucariile si sa plece in alta parte.
Tarile slabe si slab dezvoltate sunt nevoite sa acorde prioritate intereselor corporatiilor, in detrimentul relatiei cu propriii cetateni.
Iar interesul marilor companii este sa vanda cat mai mult si cat mai scump produse al caror pret de productie este cat mai mic. E simplu.
Tarile solide economic isi permit sa aseze interesul cetatenilor inainte de interesul corporatiilor. Nu este cazul Romaniei, dar este, de exemplu, cazul Frantei.
Toti producatorii de asa-zise obiecte de folosinta indelungata fac tot posibilul sa vanda cat mai mult.
Acelorasi producatori nu le convine, insa, ca produsele pe care le vand sa fie robuste si fiabile si sa reziste multi ani, deoarece acestea, produsele, ar fi inlocuite mult mai rar.
Asadar, producatorii pleaca de la premisa ca un produs sa functioneze la parametrii la care a fost proiectat cam atata timp cat dureaza perioada de garantie.
Aceiasi fabricanti ofera cumparatorilor si posibilitatea de a extinde, cu cativa ani, perioada de garantie standard. Contra cost, fireste.
Atata doar ca in perioada garantiei extinse se pot defecta doar piesele/ componentele ieftine si usor de inlocuit.
Dupa expirarea perioadei de garantie extinsa devin vulnerabile piesele/ componentele scumpe si greu de inlocuit, ceea ce-l va face pe proprietarul bunului respectiv sa opteze pentru achizitionarea unui produs nou in loc sa investeasca o suma considerabila in repararea celui vechi.
Spuneam, mai devreme, de Franta. Incepand din acest an, in aceasta tara a intrat in vigoare o lege care-i obliga pe producatorii unor categorii de produse sa afiseze, pe etichete, un asa zis "indice de reparabilitate".
Acesta va fi intrucatva asemanator cu indicatorul deja obligatoriu (si in Romania) care se refera la consumul de energie electrica al produsului respectiv.
Daca indicatorul de consum de energie foloseste litere (A++, A+, A, B, C, D...) "indicele de reparabilitate" va fi exprimat in cifre de la 1 la 10.
Pentru inceput, vor avea obligatia sa afiseze "indicele de reparabilitate" producatorii de televizoare, masini de spalat rufe, telefoane inteligente, laptop-uri, tablete si masini de tuns iarba.
Cu cat "indicele de reparabilitate" este mai apropiat de 10, cu atat produsul pe care va fi afisat este mai fiabil, mai rezistent si poate fi reparat cu costuri mai mici.
"Indicele de reparabiliate" va fi calculat ca medie intre notele obtinute dupa evaluarea calitatii cartii tehnice care insoteste produsul, usurintei/ dificultatii de a avea acces la componentele produsului, disponibilitatea pieselor de schimb si a sculelor necesare pentru demontarea/ montarea acestora si pretul pieselor/ compnentelor de schimb.
Obligatia calcularii "indicelui de reparabilitate" va reveni fiecarui fabricant in parte, insa etichetele vor trebui sa fie supuse unui control efectuat de stat inainte de a fi anexate produselor.
Afisarea "indicelui de reparabilitate" va avea drept efect orientarea cumparatorilor catre produse despre care stiu din capul locului ca sunt fiabile si usor/ ieftin de reparat si scaderea vanzarii de produse noi, cu efect pozitiv asupra poluarii.
In acelasi timp, anumite categorii de produse vor deveni accesibile si atragatoare inclusiv pentru persoanele cu venituri mai mici.