Ghidul angajatorului. Caz real: salariatul pretinde ca si-a dat demisia, dar angajatorul neaga

Ghidul angajatorului. Caz real: salariatul pretinde ca si-a dat demisia, dar angajatorul neaga Atunci cand un salariat isi da demisia (in scris, evident), aceasta trebuie inregistrata de catre angajator. E o obligatie a carei neindeplinire se sanctioneaza cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei, potrivit art. 260 alin. (1) lit. n) din Codul muncii. Dar ce se intampla daca salariatul pretinde ca si-a dat demisia, dar angajatorul sustine ca n-a primit nimic? Cum se poate stabili cine minte si cine spune adevarul?

Problema s-a pus intr-o speta in care angajatorul a desfacut disciplinar contractul de munca al unui salariat din cauza absentelor nemotivate, dar acesta a contestat concedierea, sustinand ca de fapt el demisionase, dar angajatorul nu i-a inregistrat demisia.

Potrivit art. 272 din Codul muncii (republicat), sarcina probei in litigiile de munca ii revine angajatorului. Ca urmare, instanta i-a pretins angajatorului sa dovedeasca faptul ca sustinerea salariatului nu e adevarata. Dar cum ar fi putut face angajatorul o astfel de proba?

Angajatorul s-a adresat Curtii Constitutionale, sustinand ca ceea ce pretinde art. 272 din Codul muncii, respectiv obligatia angajatorului de a proba orice sustinere, inclusiv un act unilateral al salariatului, este neconstitutional. Prin Decizia nr. 718/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 973 din 5 decembrie 2006, Curtea Constitutionala a respins insa exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Curtea a considerat ca art. 272 din Legea nr. 53/2003 nu contine norme contrare dreptului de acces liber la justitie si ca nu instituie, asa cum sustine angajatorul, o discriminare pozitiva a salariatului.

Problema este insa interpretabila, ba chiar se poate spune ca instanta a gresit atunci cand i-a pretins angajatorului proba netemeiniciei demisiei salariatului. Cum sa dovedesti ca cineva nu ti-a dat un act?

Angajatorul nu avea de facut decat proba faptului ca salariatul a absentat de la programul de lucru, fapt care a justificat concedierea disciplinara a acestuia. Mai departe, salariatul ar fi trebuit sa probeze ca a absentat deoarece demisionase, o asemenea proba fiind mult mai facila pentru el. Ar fi putut, de exemplu, sa-i cheme in instanta sa depuna marturie pe secretara care a inregistrat demisia, pe directoarea de HR sau pe colegii care stiau de intentia sa si care poate chiar asistasera la depunerea demisiei.

Plecarea din firma a unui salariat nu se produce niciodata brusc si pe furis.

Sursa foto: www.pixabay.com