Cartea misterelor, inca deschisa pentru cea mai completa structura antica, Pantheonul

Cartea misterelor, inca deschisa pentru cea mai completa structura antica, Pantheonul pantheonromazeifilippo brunelleschidomul din florentahadrianistorie

Istoria Pantheonului din Roma, care impresioneaza spatiul prin indrazneala si maretia cu care il strapunge, inca se scrie.

Cercetarile expertilor contribuind pe deplin la acest lucru. Astfel, deschizatura din imensa cupola a acestuia, veche de doua milenii, slujea pentru a lasa liber accesul luminii naturale, dar si al ploii, care apoi se scurgea prin orificii mici din podea, imitand o asa-zisa canalizare.

De asemenea, prin aceasta "spartura voita", un real cadran solar, se putea beneficia de lumina interioara in timpul echinoctiului din martie si din septembrie. Dar si pe 21 aprilie, o zi de reper pentru Roma, fiind data cand a fost fondata. Un singur fascicul luminos era suficient.

In acelasi timp, in zilele speciale amintite, Soarele "saluta" prin razele sale venirea imparatului insusi in edificiu.

 Profesorul Giulio Magli de la Universitatea Politehnica din Milano mentioneaza:
"Rolul Pantheonului nu este prea bine inteles, iar functia sa este inca nesigura, desi credem ca Soarele avea un rol important in cadire. Am ajuns la aceasta concluzie studiind alte monumente romane din oras, inclusiv Domus Aurea, adica Palatul de Aur al imparatului Nero, care are un dom similar."

Stiindu-se ca la origine, Pantheonul a fost un templu inchinat zeitatilor, dupa cum sugereaza si numele acestuia, profesorul adauga: „Scaldarea Imparatului in lumina provenita prin deschizatura din dom ar fi creat un efect dramatic si ar fi putut fi considerat un zeu."

Prin urmare, studiile echipei de cercetatori au evidentiat nu numai ca Pantheonul avea legatura cu ciclul solar pe parcursul anului, dar si ca una dintre cel mai importante functii ale sale era asocierea Soarelui cu puterea Romei, exercitata prin dreptul divin al imparatului de a guverna.

Desi inceput de Agrippa in anul 27 I.H., nume inca vizibil deasupra intrarii, Panteonul a fost reconstruit in intregime de catre Hadrian. Finalizarea avand loc de-abia in anul 128. Presupunerile conduc la faptul ca insusi cosmopolitul imparat ar fi facut schita unui proiect unic din punct de vedere ahitectural la acea vreme.

Initial cu o destinatie pagana, Pantheonul, aceasta sfera perfecta incadrata intr-un cilindru, cu dimensiuni gigant ale diametrului (43.2 m), a devenit in timp un cult crestin, inchinat Fecioarei Maria si tuturor Martirilor.
Cladirea este si adapost pentru mormintele ultimilor regi italieni: Vittoria Emanuele II si Umberto I.

Pantheonul si-a pastrat "primul loc pe podium" pana cand a fost detronat de proiectul arhitectului Filippo Brunelleschi, Domul din Florenta.