Pentru Romania, Brancusi este un cosmar care nu se mai termina

Pentru Romania, Brancusi este un cosmar care nu se mai termina Constantin Brancusi s-a nascut la 19 februarie 1876 la Hobita (Gorj) si s-a stins din viata la 16 martie 1957, la Paris. Cand s-a nascut, era doar un alt pui de taran gorjean, iar cand a murit era unanim considerat un geniu. La batranete, in 1951, Brancusi a decis sa lase mostenire statului roman intreg continutul atelierului sau parizian, din Impasse Ronsin: sculpturi, desene, fotografii, unelte de lucru, mobilier si obiecte personale. Dar statul roman a decis ca n-are ce face cu o asemenea mostenire "reactionara".
Propunerea artistului a fost data spre analiza Academiei Romane, mai precis Sectiei de Stiintele limbii, Literatura si Arte, sectie condusa de Mitrea Cocor, pardon, de Mihail Sadoveanu.

Din onorata comisiune mai faceau parte: George Calinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, pictorul Jean Steriadi, Victor Eftimiu, Geo Bogza, Al. Graur, sculptorul Ion Jalea, Perpessicius si inca altii mai putin notorii.

Comisiunea a sezut si a deliberat daca sa accepte sau nu darul pe care Brancusi dorea sa-l faca statului roman. Pana la urma, concluziunea a fost ca mostenirea trebuie refuzata cu manie proletara, intrucat in opera sa sculptorul nu face decat sa "speculeze prin mijloace bizare gusturile morbide ale societatii burgheze."

Pus in fata acestui refuz, Brancusi si-a schimbat testamentul in favoarea statului francez, care a amenajat o replica a atelierului sau. In prezent, aceasta se gaseste in apropiere de intrarea principala a Muzeului de Arta Moderna si Contemporana Georges Pompidou din Paris.



In tara natala, tot in anii 1950, mai-marii vremii s-au straduit chiar sa-i darame "Coloana" de la Targu-Jiu si s-o valorifice la fier vechi. Au legat-o cu cabluri la care au "inhamat" un buldozer, dar n-au reusit s-o culce la pamant.

In zilele noastre, la Bucuresti s-a nascut ideea creata de a-l deshuma pe "romanul nostru" si de a-l aduce acasa, in  Hobita natala. Propunerea s-a bucurat chiar de o deloc de neglijat sustinere politica. Acum, Brancusi odihneste in cimitirul parizian Montparnasse, avandu-i parteneri de vesnicie, printre altii, pe: Antoine Bourdelle, Carlos Fuentes, Man Ray, Guy de Maupassant, Emile Zola, Serge Gainsbourg, Jean Paul Sartre, dar si pe "colegii" de origine romana Clara Haskil, Eugène Ionesco, Tristan Tzara, Emil Cioran.
Din fericire, nici proiectul repatrierii osemintelor lui Brancusi nu a fost dus la capat.

Inca si mai recent, statul roman a avut ocazia de a cumpara (de la un proprietar particular, la un pret sub cota de piata a artistului) o lucrare de Brancusi – "Cumintenia pamantului". Pretul convenit cu proprietarul a fost de 11 milioane de euro, din care Guvernul Romaniei s-a aratat dispus sa suporte 5 milioane.

Restul de 6 milioane urmau sa fie adunati prin subscriptie publica. Campania de strangere de fonduri a generat si un scandal diplomatic cu Rusia, deoarece un clip difuzat la televiziuni si pe net facea explicit referire la Tezaurul Romaniei de la Moscova, desi nici Brancusi, nici "Cumintenia Pamantului" n-aveau nicio legatura cu Tezaurul.

Campania s-a dovedit a fi un fiasco total: din cele 6 milioane de euro abia s-au strans 1,2 milioane. Mai mult decat atat, din 2016, cand s-a incheiat subscriptia, si pana acum statul nu a returnat niciun cent donatorilor.

In anul 2015, autoritatile romane au avut initiativa de a inscrie Ansamblul Monumental de la Targu Jiu pe Lista patrimoniului mondial UNESCO. Dosarul, incomplet si tradus intr-o franceza aproximativa, a fost respins.

Anul acesta a fost depus la UNESCO un nou dosar dar, in absenta unor argumente solide prin care statul roman ar fi trebuit sa-si sustina solicitarea de inscriere a Ansamblului in patrimoniul umanitatii, discutarea acestuia a fost amanata pentru 2020.

Ce-o mai fi, om mai vedea. Oricum, pentru statul roman Brancusi s-a dovedit a fi, cum se spune, o "palarie prea mare".