Manageri de top care renunta de bunavoie la salarii de lux

Manageri de top care renunta de bunavoie la salarii de lux downshiftingmangeri de topafacere

Ati auzit, probabil, de manageri de prin multinationale care, la un moment dat, satui de stres si de programul infernal, spun pur si simplu "STOP!" si iau masuri radicale: renunta la jobul lor foarte bine platit, vand tot ce au si se muta undeva la tara, unde isi deschid o pensiune turistica sau o mica ferma si se bucura de binefacerile unei vieti mult mai simple si mai lipsite de griji. Schimbarea aceasta radicala poarta numele de "downshifting" (s-ar putea traduce prin "reducerea turatiei") si este destul de populara in societatile puternic industrializate.
Pentru un manager dintr-o corporatie, de obicei din zona middle, ziua de munca se desfasoara cel mai adesea intr-un ritm nebunesc: sarcini peste sarcini (sau task-uri, daca vreti), prezentari, rapoarte, deadline-uri, sedinte, intalniri cu clientii, presiuni din partea sefilor mai mari si multe-multe ore suplimentare, chiar si in weekend (asta daca weekend-ul respectiv nu este ocupat deja cu actiuni de team building).

E-adevarat, salariul este consistent, iar functia detinuta suna pompos, doar ca aceste avantaje nu justifica nici pe departe lipsa de timp liber pentru familie, pentru prieteni sau pentru hobby-urile personale si nici stresul constant sau sentimentul frustrant al managerului respectiv cum ca isi iroseste viata, fara sa lase nimic palpabil in urma lui, muncind strict pentru profitul actionarilor.

In Occident, multi au inceput sa inteleaga lucrul acesta si, ca urmare, refuza sa se mai inregimenteze ca sclavi ai corporatiilor si sa mai alerge dupa bani si functii. In consecinta, acesti oameni decid sa profite mai inteligent de viata lor, se debranseaza de la ritmul nebunesc al jobului corporatist si renunta la materialism si la consumerism in favoarea unui trai mai simplu si mai putin indestulat, dar care le asigura totusi toate lucrurile de baza de care au nevoie.

Vorbim aici, asadar, de o schimbare radicala si voluntara a stilului de viata. O schimbare care presupune parasirea unui job foarte bine platit, incetinirea instantanee a ritmului activitatii zilnice si castigarea de timp pentru lucrurile care conteaza cu adevarat: sanatate, familie, spiritualitate.

Practic, este trecerea de la “a avea” la “a fi” sau, in termeni psihologici, este trecerea de la satisfacerea nevoilor de supravietuire, realizare, recunoastere, afirmare la satisfacerea nevoilor superioare din piramida lui Maslow - nevoi estetice, de cunoastere si de fructificare la maximum a capacitatilor personale.

Cum spuneam, fenomenul de downshifting este destul de popular in tarile industrializate – in SUA, in Australia, in tarile Europei de Vest – dar asta nu inseamna ca oricine poate deveni downshifter. Ca sa poata sa faca acest pas, cineva trebuie sa aiba un set de valori bine stabilite, un obiectiv precis, maturitate, mult curaj, anumite rezerve financiare pentru perioada imediat urmatoare, flexibilitate in fata schimbarii si o oarecare... inconstienta.