Editorial Dan Manusaride: Buna ziua, nu va cunosc, dar va pot oferi un credit!
dan manusaridebanciclienticunostintetupeutexte
In fata la Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti: un tip inalt si slabut, cu un teanc de flyere in mana opreste pensionarii, oferindu-le credite cu dobanzi ieftine. Le inmaneaza bucatica de hartie, apoi incepe sa le explice repezit avantajele de a contacta un astfel de credit. Motivatia suprema: "stiti bine, nimeni nu va mai acorda un credit la varsta asta. Noi insa avem grija de seniorii nostri!". Apoi, urmeaza pasul al doilea: "Dati-mi numarul dvs. de telefon, sa va sun ca sa ne intalnim, pentru a va face un plan de imprumut personalizat". Multi batrani ezita, au auzit ca altii ca ei nu au sfarsit prea bine in urma unor astfel de vizite, altii dicteaza dezinvolt un numar de fix sau de mobil pentru a continua procedura.
La cateva zile distanta ma suna de pe un numar vizibil dar necunoscut de mine, un tanar extrem de politicos pentru a-mi oferi posibilitatea de a deschide un cont de economii cu acumulare. Introducerea este de domeniul teatrului absurd: “De unde aveti numarul meu de mobil?”, il intreb curios.
“Pai v-a recomndat domnul Radu Teodorescu”, raspunde omul extrem de stapan pe sine. “Nu cunosc nici un domn Radu Teodorescu”, ii raspund transant. “Poate Teodoru, sau mi se pare ca Tudor il chema. Daca vreti va dau numarul lui de telefon, poate il recunoasteti asa?”, imi zice omul, poate-poate renunt. “Nu cunosc niciun Radu Teodoru, sau Teodorescu, dati-mi numarul”, ii raspund si omul imi da un numar la nimereala care, evident, nu-mi spune nimic. “De fapt eu doream sa va prezint cel mai nou produs al nostru….”. “Trimiteti-mi oferta dvs pe mail, sa o citesc mai atent”, ii propun. “Nu pot, pentru acest tip de produs trebuie sa ne intalnim”. I-am propus un bar scump si sa achite el nota de plata. A refuzat! Nu mai conteaza! Mi se pare atat de jalnic acest mod de a aborda clientii, bazat pe naivitatea oamenilor, incat ma si intreb daca nu cumva este rezultatul politicii gresite de a recruta personal tanar, putin costisitor, dar extrem de slab pregatit.
Si, ca sa nu fiu acuzat de parti-pris-uri, am sa va mai dau un exemplu care atesta debandada din unele banci romanesti. O cunostinta a aplicat de nu mai putin de patru ori pentru un credit de nevoi personale de 6.000 de euro pentru a-si renova casa. Un an intreg a intrat in aceeasi banca, a adus aceleasi randuri de acte, a discutat ore in sir cu aceeasi angajati, nimic! Imprumutul i-a fost refuzat. Dupa vreo jumatate de an, aceeasi banca ii trimite un mail in care incerca sa promoveze un credit de nevoi personale. Nu vi se pare dragut? Nu vi se pare stupefiant cum o banca nu stie sau nici nu o intereseaza sa-si verifice baza de date, trimitand la gramada oferte, fara sa verifice daca nu cumva destinatarii chiar au credite sau le-au fost refuzate?
Sistemul bancar international ne-a dat, in urma cu 5 ani, un semnal important: este fragil, a facut greseli esentiale obisnuind oamenii sa traiasca pe credit si s-a ramificat mai mult decat trebuia, tesand un paienjenis birocratic, greu de deslusit si condus. In incercarea de reformare, acelasi sistem bancar a recurs la restructurari de personal si si-a desfiintat o sumedenie de filiale. Odata cu restructurarea a scazut si calitatea serviciilor si competenta celor care le ofera.
Cu cativa ani in urma, a lucra intr-o banca insemna a poseda o serie de cunostinte si abilitati obtinute fie prin experienta, fie printr-o pregatire exemplara. Astazi, pentru unele banci, se pare ca este suficient sa ai tupeu si papagal. Sa turui un text pe care l-ai invatat pe dinafara si sa insisti, pana iti convingi interlocutorul sa devina client al bancii.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML