Plimbandu-ne pe Portobello Road, acolo unde a trait si a creat Geroge Orwell iar astazi descoperi Londra boema, savuroasa si plina de culoare, tanara imi povestea ca are mari emotii in privinta sanselor ei de a capata job-ul, dar si toate argumentele sa ajunga in finala. In finala insemna sa fie selectata intre ultimii trei candidati, iar acest pas putea fi considerat si el o mare victorie.
I-am urat succes, pana la urma aveam sa aflu ca a reusit si m-am bucurat pentru triumful ei, si m-am indreptat spre alta intalnire pe care o aveam chiar in centrul orasului, langa statuia lui Oliver Cromwell de pe Parliment Street, care mangaie fatada interminabila a Westmister Palace. Odata ajuns la destinatie am fost invitat la un cartof fierbinte cu de toate, intr-un mic restaurant cochet deschis in vechea cladire a primariei de pe South Bank, malul sudic al Tamisei. Am sporovait ceva vreme, iar cand sa platim si sa ne ridicam, sotia domnului cu care ma intalnisem a descoperit ca ii lipseste portofelul din geanta. O usoara panica ne-a cuprins pe toti, n-am adresat biroului politiei aflat langa Jubilee Gardens, s-a inregistrat plangerea, dar n-am sa pot uita comentariul politistului de serviciu. Dupa ce i-am povestit intamplarea si i-am indicat locul in care s-a petrecut, a clatinat din cap si a spus scurt, ridicand din umeri: "Romanians!" Apoi ne-a explicat ca zeci de romani isi fac veacul pe podul Westminster, jucand cu turistii alba-neagra, iar cand politia ii imprastie isi incearca norocul prin gentile turistilor.
Am plecat extrem de dezamagit ca mi se lipsise si mie o eticheta nedreapta pe frunte si drumul spre statia de metro m-a condus chiar pe Westminster Bridge. Erau vreo cinci sau sase grupuri importante de oameni stransi in jurul romanasilor nostri, pierzand cu gratie banii dupa tiparul deja cunoscut: joaca o suma importanta un complice al manuitorului de capacele, castiga, i se dau banii ostentativ ca sa vada toata lumea, dupa care toti cei care au impresia ca au prins miscarea pierd pe capete. Se joaca pe 10 sau 20 de lire, o suma importanta daca ne gandim ca in schimbul ei poti luat un pranz mai mult decat decent.
Si pentru ca eram extrem de contrariat de cele intamplate si auzite la sectia de politie, mi-am permis neobrazarea sa opresc cu un gest mai mult decat evident un turist japonez sa-si piarda banii, explicandu-i in soapta ca totul este o sarlatanie. Instantaneu s-a proptit langa mine un baiat vanjos, care m-a apucat de subsioara cu o mana, iar cu cealalta mi-a facut semnul cutitului trecand peste beregata. M-a trecut un fior rece.
Ma gandesc acum de ce se tem britanicii atat de tare ca vor fi invadati de romani incepand cu 1 ianuarie 2014, data la care se liberalizeaza piata muncii. Cred ca motivele se gasesc in cele doua istorii descrise mai sus. In primul rand vor veni tineri extrem de bine pregatiti si nu atat de pretentiosi care le vor lua slujbele de top. Vorbitori a cel putin doua limbi straine, romanii sunt priceputi, muncesc fara probleme peste program, se multumesc cu un salariu decent si sunt extrem de toleranti.
Apoi, toate podurile Londrei dar si localurile publice, magazinele si pietele Marii Britanii se vor umple de milogeala si sarlatania romanilor de o anumita etnie care si acum creeaza o atmosfera stanjenitoare, asa cum se intampla si la Paris, Roma sau Viena.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
