Atributiile BNR in calitate de autoritate de rezolutie
autoritate rezolutiebnrrestructurare banci
Legea nr. 312/2015 privind redresarea si rezolutia institutiilor de credit si a firmelor de investitii (publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 920 din 11/12/2015), ce transpune in dreptul national prevederile directivei 2014/59/UE (directiva BRR), desemneaza Banca Nationala a Romaniei (BNR) drept autoritate de rezolutie pentru sectorul bancar.
Rezolutia bancara reprezinta procesul de restructurare a unei institutii de credit de catre o autoritate de rezolutie, prin utilizarea de instrumente si competente de rezolutie pentru asigurarea continuitatii functiilor esentiale ale acestei institutii (de exemplu, depozite, operatiuni de plata), restaurarea viabilitatii sale, in totalitatea sau in parte, si lichidarea partii reziduale a acesteia prin procedurile obisnuite de insolventa.
Conform BNR, in calitate de autoritate de rezolutie, Banca Nationala are responsabilitati pe linia planificarii rezolutiei si a intreprinderii de actiuni de rezolutie.
In vederea asigurarii eficientei eventualelor actiuni de rezolutie, BNR elaboreaza planuri pentru rezolutia institutiilor de credit si a altor entitati supuse dispozitiilor specifice ale Legii nr. 312/2015, ce cuprind actiunile pe care le poate intreprinde, daca va fi cazul, in conformitate cu strategia de rezolutie stabilita.
Planul de rezolutie contine, in principal, prezentarea modului in care functiile critice pot fi mentinute; obstacolele majore identificate in calea posibilitatii de solutionare si masurile pentru eliminarea acestora; modalitatile de finantare a instrumentelor de rezolutie; cerintele minime de fonduri proprii si pasive eligibile; optiunile privind mentinerea accesului la serviciile de plati; calendarul estimativ al aplicarii planului.
Planul trebuie reevaluat si actualizat cel putin o data pe an si ori de cate ori au loc modificari semnificative ale structurii organizationale sau juridice, ale activitatii economice sau ale pozitiei financiare a institutiei care pot afecta eficacitatea planului de rezolutie.
BNR intreprinde actiuni de rezolutie numai daca sunt indeplinite, cumulativ, trei conditii: institutia intra sau este susceptibila de a intra intr-o stare de dificultate majora; nu exista masuri alternative ale sectorului privat/masuri de supraveghere; actiunea de rezolutie este in interes public.
Actiunile de rezolutie, ce cuprind instrumentele si competentele de rezolutie, au in vedere indeplinirea oricaruia dintre urmatoarele obiective: asigurarea continuitatii functiilor critice ale institutiei;
Mentinerea stabilitatii financiare; protejarea fondurilor publice si a intereselor contribuabililor; protejarea deponentilor care intra sub incidenta legislatiei privind garantarea depozitelor.
Instrumentele de rezolutie ce pot fi utilizate, individual sau in orice combinatie, sunt: vanzarea afacerii; institutia punte; separarea activelor (doar impreuna cu un alt instrument de rezolutie); recapitalizarea interna (bail-in).
Daca rezolutia priveste un grup bancar transfrontalier, deciziile sunt luate in cadrul unui colegiu de rezolutie.
Pentru a asigura eficienta instrumentului de recapitalizare interna, BNR stabileste cerinte minime de fonduri proprii si pasive eligibile pentru fiecare institutie.
In conformitate cu prevederile directivei BRR, in BNR, functia de rezolutie este separata structural si are linii de raportare/subordonare distincte de functia de supraveghere a institutiilor de credit, precum si de celelalte functii si activitati ale bancii centrale.
Functia de rezolutie este organizata in cadrul Directiei Rezolutie Bancara.
