Aur contra tinichea
repatriere auraur bnrrezerve aur romaniaadministrare rezerva aur
In repetate randuri, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei a remarcat ca, de fiecare data cand rezerva de aur a tarii noastre trecea de 100 de tone, se intampla ceva rau.
Superstitia lui Mugur Isarescu se baza pe fapte: ba un razboi, ba o revolutie, ba o criza. Aproape sigur, nu s-a gandit ca s-ar putea sa fie vorba despre o reglementare data de stat impotriva intereselor propriei rezerve de aur.
Presedintele Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea, si senatorul Serban Nicolae au depus, miercuri, la Senat o propunere legislativa care prevede ca depozitele de aur constituite de Banca Nationala a Romaniei in strainatate nu pot depasi 5% din cantitatea totala de aur constituita ca rezerva.
Proiectul mai prevede ca BNR va urmari mentinerea rezervelor la un nivel adecvat tranzactiilor externe ale Romaniei si, daca exista pericolul diminuarii rezervelor, sa prezinte un raport Parlamentului si Guvernului.
De ce sunt luate aceste masuri? Domnul Nicolae a explicat ca este ca si cand, daca o persoana detine niste bijuterii din aur, nu le tine la vecini si mai si plateste pentru asta...
La inceputul fiecarei luni, BNR publica situatia din luna precedenta a rezervelor valutare si de aur ale Romaniei (deci nu ale BNR, cum eronat se spune), care, impreuna alcatuiesc rezervele internationale ale tarii.
Chiar astazi, 1 martie 2019, sunt prezentate datele pentru luna februarie 2019.
Daca rezervele de valuta fluctueaza destul de mult, de la o luna la alta, in functie de iesiri si de intrari, de ani buni (la propriu), rezerva de aur se mentine la 103,7 tone.
Ce se schimba este valoarea acesteia, care depinde de evolutiile preturilor internationale. O valoare avea, cand uncia de aur era sub 1.000 de dolari americani, alta valoare, cand pretul a trecut de 1.300 de dolari.
Dupa cum si BNR cota, de exemplu, pe 14 februarie 2005, gramul de aur, la 37,1960 de lei (!), iar, pe 5 octombrie 2012, la... 202,0812 lei...
Revenind la "repatriere", degeaba explica BNR ca rezervele internationale de aia se si numesc asa, tocmai ca nu-s tinute in tara, si ca pastrarea celei mai mari parti a aurului la Londra reprezinta o garantie ca detinem intr-adevar metalul pretios si ca platile pe care le face Romania au acoperire.
In primul rand, nu ar fi vorba despre o repatriere, intrucat nu tot aurul depus la Londra a plecat de la Bucuresti, ci este posibil sa fi fost cumparat chiar din capitala Imperiului Britanic, scutind costuri de transport uriase.
Dar sa compari insasi rezerva de aur a unui stat si felul in care aceasta este administrata, cu inelusele si lanticurile de 14, pe care Tantza de la 3 le tine la Leana de la 5, este ca si cand ai compara bratarile dacice si Closca cu puii de aur, cu un ghiul de tinichea luat din talcioc.
Este exceptional de bine ca BNR stie, in fiecare secunda, la miligram, cantitatea si valoarea aurului depozitat in strainatate si la Bucuresti.
Din pacate, nu prea stim si care este rezerva de aur din zacaminte, dar, cu siguranta, rezerva de tinichea este cvasi inepuizabila.
Foto: pexels.com
Un produs media marca Rentrop&Straton 
