Cutia cu datorii a Pandorei
datorii romaniaindatorare romaniagrad indatorareisarescu datorie
Spre deosebire de statele care, pentru a-si plati datoriile, ar trebui sa aloce intregul PIB pe un an, iar altele PIB pe un an si vreo doua-trei luni din cel pe anul urmator, Romania sta bine. Avem grad de indatorare de numai 35% din PIB, dintr-un PIB tot mai mare.
Faptul a fost remarcat de guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, potrivit caruia, indatorarea tarii arata bine, "suntem la 35% datorie publica in PIB, printre tarile cu cea mai mica datorie. Agentiile de rating vad asta, iar imprumuturie Romaniei se fac in volume mari si la dobanzi mici".
Aparent, toate bune si frumoase, numai ca domnul guvernator a pus punctul pe i: problema nu este ca ne indatoram,
ci ce anume facem cu banii…
Ne imprumutam pentru a construi autostrazi, cai ferate, porturi, aeroporturi, sa fie transportate marfuri si persoane, sa duduie comertul si turismul, sa fie bine sa nu fie rau?
Cele mai recente date operative publicate de Ministerul Finantelor Publice arata ca executia bugetului general consolidat s-a incheiat, dupa primele cinci luni din 2019, cu un deficit de 14,7 miliarde de lei, adica 1,4% din PIB.
Statul a incasat 123,8 miliarde de lei (12% din PIB), cu 11,6% mai mult, in termeni nominali, fata de aceeasi perioada de timp din 2018, si a cheltuit 138,5 miliarde de lei, cu 16,3% mai mult.
In interiorul cheltuielilor, cele de personal s-au majorat cu 24,6% fata de cele realizate in primele cinci luni din 2018, cresterea fiind determinata de majorarile salariale acordate in temeiul Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice.
Cheltuielile cu bunuri si servicii au crescut cu 14,8%, cele cu dobanzile cu 13,7%, cele cu asistenta sociala cu 15%.
Asa cum, in cutia Pandorei, dupa a carei deschidere au iesit in lume toate relele, ramanand inchisa in ea numai speranta, la fel, invariabil, la coada statisticii, sunt cheltuielile pentru investitii, care includ cheltuielile de capital, precum si pe cele aferente programelor de dezvoltare finantate din surse interne si externe.
Aceste cheltuieli au insumat numai 9,6 miliarde de lei, chiar daca in crestere cu 2,2 miliarde.
Nu ca intreaga suma ar fi alocata/dedicata drumurilor, dar, cand, la noi, asfaltarea costa intre 1,2 si 13 milioane de euro pe kilometru, cam ce sa si faci cu... atatia bani?
Daca statul nu stie/nu vrea sa investeasca, nici la nivel individual, romanii nu stau prea bine, desi ei au scuza ca nu-i dau veniturile afara din casa decat pentru a cheltui 33,2% din ele pe alimente si bauturile nealcoolice.
In acelasi timp, cheltuile pentru locuinta, apa, electricitatea, gaze si alti combustibili insumeaza 18,6% din venituri; cele pentru bauturi alcoolice si tutun 8,1%; cele pentru imbracaminte si incaltaminte 6,8%.
Cel mai putin cheltuim pentru recreere si cultura (2,9%) si pentru educatie (0,5%), iar, exact ca in cazul statului, pe ultimul loc sunt investitiile: numai 0,4% din cheltuielile totale ale gospodariilor populatiei.
Daca isi cumpara cineva panouri solare, becuri de iluminat A++, electrocasnice care bat cu vreo 30% la consum chiar si clasa A+++, acestea sunt investitii.
In afara de pretul produselor respective, costul investitiei difera si in functie de sursa din care a fost facuta. Un cost este presupus de cumpararea de panouri solare din banii tai si altul este daca le cumperi din bani imprumutati de la prieteni (probabil fara dobanda) sau de la banca (evident cu o dobanda care va prelungi semnificativ perioada de amortizare a investitiei).
Ai o companie de transport marfa si, din cauza numarului prea mic de autotrenuri, nu faci fata comenzilor. Cu ajutorul unui credit, poti creste numarul mijloacelor de transport. Pentru ca nu mai pierzi comenzi, autotrenurile nou cumparate si dobanda se platesc, practic, ele insele.
Ai o firma IT si idei profitabile cu nemiluita? Pentru a le pune in practica, poti apela tot la un credit sau chiar la listarea companiei - in functie, totusi, de dimensiunile sale - la bursa, asta presupunand, vanzarea unor parti/actiuni din companie, dar fara ca banii obtinuti sa te coste dobanda.
Prin urmare, o investitie este tot ce aduce mai mult decat ai platit. In schimb, o cheltuiala nu face asta.
Faptul ca, de exemplu, te imprumuti pentru a-ti plati intretinerea sau ca platesti alimentele cu un card de credit fara a returna banii in timpul perioadei de gratie, este o cheltuiala (paguboasa) si atat.
Cel mult, daca dai banii pe alimente sanatoase, atunci sa zicem ca faci o investitie in sanatate.
In final, exact cum spune domnul guvernator, problema nu este ca imprumuti bani, ci ce anume faci cu ei. Deocamdata, depasim planul la indatorare, umplem cutia Pandorei. Ghinionul celor pe vremea carora va da pe afara...
Foto: pixabay.com
Un produs media marca Rentrop&Straton 
