Povestea incredibila a unui miliardar de carton

Povestea incredibila a unui miliardar de carton ilie alexandrujr de romaniaturn eiffel slobozia

Baronul de Baragan, JR Ewing de Romania. Asa a fost supranumit Ilie Alexandru, un fost boxer din Slobozia care in anii '90 a reusit sa stranga o avere de zeci, poate sute de milioane de dolari si care a devenit celebru datorita... fermei pe care si-a construit-o. Ferma, numita Hermes, era o copie fidela dupa ranch-ul Southfork din serialul "Dallas", garnisita insa si cu un Turn Eiffel de 50 m inaltime. Alexandru era pe atunci atat de celebru incat toti politicienii importanti ai vremii i-au calcat pragul, plus o gramada de vedete autohtone si straine, inclusiv fratele lui George Bush junior si chiar si Larry Hagman, interpretul lui JR din serialul amintit. Prezentam mai jos povestea lui Ilie Alexandru, o poveste care incepe aproape clasic, cu un baiat sarac care a stiut sa profite de oportunitatile oferite de schimbarea de regim din 1989.
Primii ani de dupa Revolutie au fost niste ani nebuni. Foamea romanilor dupa tot ce le fusese interzis in comunism – haine, dulciuri, electronice – era atat de mare in acea perioada incat orice fleac adus din strainatate se vindea practic instantaneu.

Ca urmare, multi indivizi cu spirit intreprinzator au inceput atunci sa exploateze aceasta foame, printr-o forma primitiva de import-export cu Turcia: duceau acolo rulmenti, clesti, panze de bomfaier si ce mai gaseau prin fabricile romanesti si aduceau in schimb blugi, ciocolata, Coca-Cola, tigari, casetofoane etc. pe care le vindeau in Romania cu un profit sanatos. La un singur transport se puteau castiga astfel cateva mii de dolari, echivalentul a zeci de salarii lunare obisnuite.

Asa a inceput si Ilie Alexandru. Cu 80 de dolari bagati in marfa autohtona si cu un autoturism Lada pentru transport, cu care “facea Istanbulul”, dupa cum se spunea pe vremea aceea. Avea pe-atunci 38 de ani si niciun fel de experienta in comert, dar se bucura de avantajul ca lucrurile erau simple si mergeau aproape de la sine. Nu e de mirare ca in foarte scurt timp a reusit sa-si deschida un magazin propriu, primul magazin particular din Slobozia, in care valorifica ce aducea din Turcia. Pe bani multi, desigur. Dupa cum avea sa declare el mai tarziu, in fiecare seara aduna 10 galeti cu bani.

Intr-un an de zile, a strans 1 milion de dolari, dupa care a inceput o extindere nebuna, cu credite de la banci: magazine, cofetarii, ferme de animale, terenuri, herghelii, confectii, lactate, parc auto, reprezentante la Istanbul si Moscova, 2.500 de angajati. Plus copia fermei Southfork mentionata mai sus, imbogatita cu Turn Eiffel, gradina zoologica si teatru de vara. Alexandru avea chiar si o fabrica de televizoare, celebrele televizoare Hermes care se dadeau ca premiu la concursul Robingo (v-amintiti?) prezentat de tanarul Horia Brenciu.

“Aveam saci de bani, eram imprastiat, eram astenizat de delegatii de la guvern, de la partide, de la ambasade”, spunea Alexandru in 2005, intr-un interviu acordat Academiei Catavencu. “Veneau cu masinile goale si plecau cu ele pline, cu farurile in sus, la Dumnezeu! Televizoarele mele? Pai, la un moment dat am inchis fabrica fiindca toti veneau sa le dau gratis, ei intelegeau ca de-asta imi faceam eu reclama la Robingo.”

In 1996 , Ilie Alexandru era la apogeu. “Sunt astazi unul dintre cei mai mari miliardari din Romania, este foarte complicat sa fii miliardar”, filozofa el la vremea aceea. “Ferma Hermes, in cei cinci ani de existenta, a fost vizitata de foarte mari personalitati. Am avut onoarea sa primim oaspeti distinsi: intregul Guvern al Romaniei, in frunte cu domnul prim-ministru Nicolae Vacaroiu, Senatul Romaniei, cu domnul presedinte Oliviu Gherman, Parlamentul Romaniei, cu domnul presedinte Adrian Nastase, Preafericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei, cu toti mitropolitii si episcopii din Romania. Toti ambasadorii acreditati in Romania si foarte, foarte multe delegatii. (....) In cei sase ani de cand sunt patron am vizitat cu probleme de afaceri peste 30 de tari, am participat de mai multe ori la deplasari guvernamentale in strainatate, ca reprezentant al privatizarii in Romania."

Mai mult, Alexandru il gazduise pe Emil Constantinescu si se plimbase prin America cu Mugur Isarescu, sponsorizase copiii saraci, construise o sala de operatii, il avusese ca maestru de ceremonii al serbarilor sale pe Cristian Topescu, patronase un concurs de nechezat etc., etc. Apoi, in 1997, a fost arestat si condamnat la 2 ani inchisoare.

“Dom’le, sigur, am tot dat inapoi creditele la banca, dar din cauza dobanzilor nu puteam sa fiu la zi. Si m-au arestat. Pe mine, la care venisera toti miliardarii lumii, fratele lui Bush, Larry Hagman. M-au arestat pentru o datorie de 22 de milioane de lei, cat dadeam eu pe zi la saraci.”

Dupa acel moment, nu si-a mai revenit. A fost eliberat din puscarie 2 ani mai tarziu si a incercat sa reintre in afaceri, dar a fost arestat din nou in 2000 pentru inselaciune si evaziune fiscala – a incasat de la un cetatean german 22,5 miliarde de lei pentru 5.000 de tone de rapita, pe care nu le-a mai livrat.

Apoi, in 2009 a fost eliberat pentru buna purtare, dar deja nu mai avea nimic, asa ca a fost nevoit sa se mute intr-un apartament obisnuit din Slobozia, alaturi de sotia sa, traind amandoi dintr-o pensie lunara de 600 de lei. Ca o ironie a sortii, in ultimii 20 de ani trecuse brusc de la saracie la bogatie si, la fel de brusc, inapoi la saracie. Trecuse brusc de la viata plina de lipsuri din comunism la una in care avea 25 de Mercedes-uri si atatea costume de haine incat putea sa poarte unul pe ora, fara sa le epuizeze, iar acum traia din nou ca in comunism.

A fost, probabil, o situatie extrem de greu de suportat si care, in consecinta, i s-a dovedit fatala. Ilie Alexandru a murit pe 15 octombrie 2010, in urma unui accident vascular, la varsta de 58 de ani, “de suparare si singuratate” dupa cum spun cei care l-au cunoscut.

Cateva cuvinte si despre imperiul pe care l-a construit. Dupa cea de-a doua arestare a sa, imperiul s-a naruit ca un castel de carti de joc. A intrat pe mana bancilor si a diferitilor “investitori” care au recuperat ce se putea recupera, de la mobilier si covoare pana la tabla de pe acoperisuri, dupa care timp de cativa ani locul a fost lasat in paragina. Apoi, in 2003, constructiile si amenajarile ramase au fost preluate de SC Ana International din Predeal, care le-a reabilitat in urma unei investitii de cateva milioane de euro. Acum acolo functioneaza doua hoteluri, un restaurant, o terasa cu piscina, grajduri cu cai si ponei.  

Concluzia? Povestea lui Ilie Alexandru este o excelenta radiografie a perioadei de capitalism salbatic din Romania post-comunista, o perioada populata de indivizi cu spirit de aventura si predispusi la inginerii financiare. Recunoastem in analiza de mai sus portretul tipic al intreprinzatorului de calibru de dupa Revolutie, cu o singura diferenta insa: fata de “colegii” sai care au rezistat si rezista in continuare, de peste 20 de ani incoace, Ilie Alexandru a facut o greseala care in cele din urma l-a ingropat – n-a intuit ca este absolut obligatoriu sa-si impleteasca afacerile cu cariera de parlamentar.