O tehnologie care in urma cu doar 25 de ani parea SF curat

O tehnologie care in urma cu doar 25 de ani parea SF curat tehnologie3dimprimarea tridimensionalaimprimanta 3d

Este vorba despre imprimarea tridimensionala, o tehnologie care permite construirea unui obiect cat se poate de functional pe baza unei simple imagini afisate pe ecranul unui calculator. Faci clic pe butonul “Print” si un cap special de imprimare va incepe sa depuna intr-o tava straturi succesive foarte subtiri din plastic, rasina sau metal, obiectul dorit formandu-se astfel strat cu strat.
Tehnologia aceasta exista deja de doua decenii si, initial, inginerii au aplicat-o strict pentru realizarea rapida de prototipuri ieftine, pe care sa le testeze temeinic si sa le imbunatateasca inainte de a lansa productia de masa.

Era vorba, in special, de prototipuri pentru piese destinate industriei aeronautice sau celei auto, realizate din rasini, si care trebuiau testate in tunelurile de vant, pentru ajustari.

Imbunatatirile permanente au permis insa imprimantelor 3D sa lucreze si in plastic sau metal si, ca urmare, ele au inceput sa fie folosite din ce in ce mai mult pentru a realiza direct produse finite.

Avantajul acestei abordari este evident: se proiecteaza mai intai produsul pe calculator, se transforma imaginea de pe monitor intr-un obiect real, se studiaza obiectul si se imbunatateste, se imprima apoi 50 de exemplare si se testeaza reactia pietei, luandu-se decizii in functie de feedback-ul primilor utilizatori. Se reduce astfel la minimum riscul de a iesi pe piata cu un produs nepotrivit.

Expertii spun ca aceasta tehnologie inseamna pentru domeniul productiei de piese/componente ceea ce a insemnat imprimanta laser pentru domeniul tipografic. In ambele cazuri, este posibila dintr-o data realizarea de comenzi punctuale, fara sa fie nevoie de punerea in miscare a unei imense forte de productie – fabrica, respectiv tipografie.

Dar acesta nu este singurul avantaj al imprimarii 3D. Sa mentionam si costurile mai reduse de realizarea a prototipurilor, economia de spatiu (imprimanta ocupa infinit mai putin loc decat o linie clasica de productie), economia de timp (de ce sa comanzi o anumita componenta unui furnizor indepartat cand poti s-o obtii la atelierul din colt?), dar si economia de material. Referitor la acest din urma aspect, sa dam urmatorul exemplu:

O aeronava are cca 1.000 de componente din titan. Prin tehnologia clasica, aceste componente se obtin prin prelucrarea unor blocuri mai mici sau mai mari de metal, resturile rezultate in urma prelucrarii putand insemna chiar si 90% din masa initiala. Prin tehnologia imprimarii 3D, componentele se realizeaza din pulbere de titan, topita strat cu strat, iar surplusul de pulbere de la fiecare operatie se poate refolosi. Pierderile de material sunt eliminate complet.

Ce produse se pot realiza prin imprimare 3D? Am mentionat deja componentele industriale, pentru aeronave si auto. Sa mai amintim si incaltamintea personalizata, coroanele dentare, carcasele pentru telefoanele mobile, instrumentele muzicale (s-a reprodus chiar si o vioara Stradivarius!), implanturile medicale.

De exemplu, tehnologia 3D permite realizarea unui implant de femur dupa specificatii foarte precise, rezultand astfel un model care are atat zone compacte (unde e necesara o anumita rezistenta), cat si zone cu structura de zabrele unde poate creste tesut osos.

Dezavantajul major al dezvoltarii acestei tehnologii ar fi furtul de proprietate intelectuala - un produs nou, odata iesit pe piata, va putea fi copiat instantaneu. Si, din acest motiv, vor aparea mai mult ca sigur si reglementari stricte ale acestui domeniu.

Nimeni nu a putut prezice exact impactul presei tipografice in 1450, al motorului cu abur in 1750 sau al tranzistorului in 1950. Cine stie ce va fi si cu imprimarea 3D? Ceva va fi insa, si nu ceva minor, dat fiind ca aceasta tehnologie afecteaza orice domeniu cu care intra in contact.

Citeste si: Marius Budai, declaratii de ultima ora privind desfiintarea Pilonului II de pensii