Editorial Carmen Iordan: Despre cunoscatori, expresie si o fadista
fadomarizagrafin marizacarmen iordanmuzica
Cand am auzit, pentru prima data, expresia "pentru cunoscatori", am avut un sentiment de inferioritate. Era vorba despre oameni care "stiau", un fel de cerc elitist din care ma simteam exclusa pentru ca nu stiam mare lucru. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Nici acum nu sunt o "cunoscatoare"...
Exemplu: Zilele acestea, trecand in graba prin oras, observ un afis cu un chip care imi atrage imediat atentia. Special, expresiv. O femeie deosebita. Sub el vad scris: MARIZA, 11 noiembrie 2010. Stiind ca sunt zilele operetei in Bucuresti, imi spun ca se joaca si creatia lui Emmerich Kalman, Grafin Mariza. Deja incep sa imi fac planuri...
Confuzie. Ajung la internet si caut sa aflu cine este acea femeie . Imi dau seama ca am presupus gresit. Am vazut, de fapt, o cantareata de muzica Fado (cantece populare portugheze). Si incep s-o ascult. Melodiile sunt pline de trairi puternice, majoritatea profunde, emanand tristete, nostalgie.
Dupa ce ascult Ha uma musica do povo (trad. Exista o muzica a oamenilor), care reprezinta "perla" albumului Transparente, superbul poem al lui Fernando Pessoa, ajung la Recusa (trad. Refuz). Ma surprinde ritmul. O traduc. Versurile imi plac atat de mult incat le redau:
"Daca fadista inseamna sa fii luna,
Sa nu ai parte de razele soarelui,
Sa fii o statuie in propria lumina,
Atunci nu sunt o fadista.
Daca fadista inseamna sa fii trista,
Sa oferi doar lacrimi,
Si daca Fado se confunda cu suferinta,
Atunci nu sunt o fadista.
Daca esenta unei fadiste este
Vorba care doare,
Ratacind, de la om la om, in aceasta lume,
Atunci nu sunt o fadista.
Dar daca inseamna sa mergi sa cuceresti
Atatea poeme uitate, necunoscute,
Atunci nu sunt o fadista,
Sunt insasi Fado."
Dincolo de vocea extraordinara pe care o are, de muzica de mare impact emotional, pe care reuseste, cu naturalete, s-o imprime in interiorul ascultatorului, Mariza e o prezenta speciala. Pluteste. Radiaza. Se inalta gratios, placuta, ireala, cu un zambet fin si trasaturi foarte expresive...nu poate trece neobservata.
O alatur celorlalte chipuri care m-au impresionat si pe care le-am pastrat in memorie: Linda Hardy (actrita de origine franceza, joaca in Immortel – Ad vitam, filmul lui Enki Bilal), Dora Iftode (membra a teatrului Masca, cu roluri remarcabile in Statuile, Oglinda), colega mea de banca din cei patru ani de liceu...
Si, in primul rand, o Doamna care mi-a vorbit intr-o zi, despre ce inseamna o bijuterie, intr-un magazin cunoscut din capitala. Una din zilele grele, in care apare "ceva".
Nu sunt o "cunoscatoare".
Nu am urmat Conservatorul. Nu mi-a mai ramas decat sa vorbesc despre muzica.
Nu am fost la ATF. Nu mi-a mai ramas decat sa vorbesc despre teatru si film.
Nu am facut cursuri la Geografie. Nu mi-a mai ramas decat sa vorbesc despre exploratori si minunate locuri de pe pamant.
Nu am cercetat Astronomia. Nu mi-a mai ramas decat sa vorbesc despre stele si Univers.
Nu am dat la Medicina. Nu mi-a mai ramas decat sa le doresc oamenilor sanatate.
Si cand nu mai pot sa spun nimic, imi mai ramane sa simt.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
