O eugenie se imparte la 4? Scrisoare catre candidati!

O eugenie se imparte la 4? Scrisoare catre candidati! cu cine votamcentre de plasamentcopiii din pata ratpata ratvoturi 2014

Pe Maria am cunoscut-o prima data acum 3 ani. Am fost ‘acasa’ la ea, unde locuieste alaturi de inca 40 de copii. Este si astazi la Centrul de Plasament unde creste intr-un an cat altii intr-o luna.
O iubesc sincer. Am plans prima data cand am vazut-o pentru ca mi-a sarit in brate si m-a intrebat daca o iau acasa. I-am spus ca intr-o zi cineva o va lua acasa si daca voi fi eu cea aleasa, voi fi tare mandra.
 
Am stat cu ea cateva ore. Am lasat-o mai fericita decat am gasit-o. Am revazut-o peste 3 ani, mai frumoasa, mai desteapta, mai puternica. Mi-a sarit in brate tot mie, desi eram impreuna cu alte 3 colege. M-a vazut si mi-a sarit in brate. Mi-a spus pe nume si mi-a spus ca trebuie sa imi amintesc de ea. Si imi amintesc, cum sa nu.
 
A invatat sa scrie. Nu i-ar da prin mintea ei micuta, de copil inocent, sa scrie o scrisoare. Ar fi tare bine daca ar putea. Mi-as dori sa scriu eu pentru ea, sa ii apar interesele, alea de care parintii ei s-au lepadat.
 
“Monica, Victor, Klaus, Elena, va salut din Centrul de Plasament din Bucuresti. Am 7 ani si stiu sa scriu. Am creioane colorate si imi prind parul cum vreau eu. Este decizia mea. Am doua surori care locuiesc impreuna cu mine. Impartim clamele de par si papusile. Suntem impreuna desi nu suntem acasa la noi. Suntem intr-un centru de plasament. Oficial nu ne iubeste nimeni. Suntem hranite si ingrijite dar nu ne iubeste nimeni.
 
Avem mancare si mergem la scoala. Dar stiu ca viitorul meu nu este asa de simplu. Deciziile viitoare nu vor mai fi asa cum sunt cele pe care le iau acum. Cine o sa ma angajeze daca la 18 ani voi avea pregatirea unui copil de 12 ani?
 
Nu stiu. Voi afla. Si voi face tot ce imi sta in puteri. Sper sa nu fie asa sumbru cum se anunta…
 
Dar as vrea sa stiu cum aveti de gand sa imi faceti mie si celorlalti copii din centrele de plasament viata mai buna.
 
Stiti ca suntem ai vostri, oficial? Ce daca unii dintre noi au pielea mai neagra si parintii nu ne-au vrut? Suntem oameni. Nu puteti si voi sa va deziceti de noi si de soarta noastra. Suntem ai vostri si daca dati in noi, dati tot in voi.
 
Cu noi ce se va intampla? Ati discutat despre Rosia Montana si despre gazele de sist. Dar cu noi cum ramane? Ce o sa faceti ca sa nu mai vina strainii sa zica ca ne cresteti rau, ca ajungem asa rau de nu ne mai angajeaza nimeni cand iesim din centrele de plasament in care stam?
 
Ce o sa faceti cu noi? Si cu miile de copii de la sate? Ce o sa faceti ca sa stopati violenta domestica? Cum ramane cu noi?
 
Aceasta este scrisoare mea, punandu-ma in locul Mariei, fetita cu piele de abanos pe care as lua-o acasa daca as putea.
 
Maria inca nu are astfel de solicitari. Eu le am. Si as vrea sa stiu care dintre candidatii la presedintie, care dintre ei, care om va veni in fata sa imi spuna ce se va intampla cu oamenii de care pare ca toti am uitat. Sunt mici, neputinciosi si au nevoie de ajutorul nostru la fel ca acum 10 ani, la fel ca anul acesta si probabil la fel ca peste 2 ani daca nimeni nu va face nimic.
 
Maria va saluta respectuos. Stie cantece in limba franceza si este o norocoasa. Nu locuieste pe camp, cum locuiesc cei din Pata Rat, in jurul gropii de gunoi a orasului. Nu locuieste intr-un grajd cum se intampla in sute de sate din Romania, unde o paine si doi cartofi tin de foame la 5 oameni. Zilnic, paine si cartofi. Doar duminica au eugenii pentru ca este slujba la biserica si femeile impart pomana. Cand o sa imparti o eugenie in patru, cati copii ai, o sa iti dai seama ca trebuie neaparat sa mergi la vot.
 
Pana atunci, da si tu patru eugenii de pomana si intreaba candidatii la presedintie ce au de gand sa faca pentru copiii care stiu cum sa imparta o eugenie la patru.
 
As mai intreba candidatii ce au de gand sa faca in legatura cu segregarea in scoli, intre romani si rromi, acolo unde se intampla. As mai intreba pe domniile lor cum vor combate discriminarea si cum vor creste gradul de educatie in randul rromilor, sa ii aducem in punctul in care ne vom mandri cu ei. Sunt ai nostri. Reflecta ceea ce suntem noi, actiunile noastre, fie ca suntem sau nu gata sa intelegem un astfel de lucru.




de Maria Nicutar
Jurnalist de Afaceri, Dreptul Muncii si Juridic
8 ani de experienta in domeniul editorial
Specializari in Legislatia Muncii, HR, Start-up si Managementul Afacerilor

Adresa de email: maria.nicutar@rs.ro