Stiati ca in urma cu 150 de ani oamenii nu se spalau pe maini?

Stiati ca in urma cu 150 de ani oamenii nu se spalau pe maini? Ni se pare astazi de la sine inteles, mai ales in contextul pandemiei coronavirus, ca trebuie sa ne spalam pe maini cel putin de cateva ori pe zi, pentru a reduce riscul imbolnavirilor. Trebuie spus insa ca acest obicei este unul relativ recent. In urma cu 50-60 de ani oamenii nu prea se spalau pe maini, iar in urma cu 150 de ani nici macar medicii nu faceau asta.
Ideea de a te spala pe maini pentru a preveni infectiile ii apartine medicului maghiar Ignaz Semmelweis (1818-1865), care a lucrat la sectia de obstetrica-ginecologie a Spitalul General din Viena intre anii 1844 si 1848.

La vremea aceea sectia era impartita in doua zone care nu interactionau intre ele – una rezervata strict medicilor, cealalta moaselor – iar Semmelweisz a observat un lucru interesant: mortalitatea in randul gravidelor din zona medicilor, cauzata de o afectiune numita “childbed fever”, era de peste 3 ori mai mare decat cea din zona moaselor.

Semmelweisz s-a gandit initial ca explicatia ar putea fi legata de disconfortul femeilor in a fi consultate de barbati, dar in cele din urma si-a dat seama ca e posibil ca de vina sa fie programul medicilor: acestia, dimineata, inainte de  a-si incepe activitatea in sectie, faceau autopsii si apoi treceau la consultatii intime ale gravidelor fara sa se spele pe maini. Pe atunci pur si simplu nu exista aceasta regula de igiena care azi ni se pare elementara.

Ca urmare, s-a gandit el, probabil ca medicii devin purtatori ai unor particule nocive pe care le transfera involuntar pacientelor si le-a recomandat colegilor sai sa se dezinfecteze inainte de consultatii cu o solutie pe baza de clorina, folosita frecvent la vremea aceea pentru a indeparta mirosul de cadavre de pe maini. Rezultatul acestei masuri simple? Rata mortalitatii a scazut de 3 ori.

Semmelweisz a incercat apoi sa isi popularizeze ideea in lumea medicala, dar n-a prea avut succes. Cei mai multi medici au fost ofensati de posibilitatea ca ei insisi sa fie vinovati de moartea pacientelor lor, plus ca ei se considerau oricum niste persoane extrem de curate (desigur, la standardele din acea perioada).

A fost nevoie sa mai treaca niste ani pana sa prinda contur ideea ca anumite boli si infectii ar putea fi cauzate de microorganisme invizibile, care pot fi transmise cu usurinta de la om la om. Si aici meritele revin unor pionieri ca Louis Pasteur, Robert Koch sau Joseph Lister – acesta din urma, un medic scotian, a insistat ca toti chirurgii sa se spele pe maini si sa isi sterilizeze instrumentarul intre operatii.   

Dupa care, pe parcursul secolului XX, spalatul pe maini a fost popularizat prin campanii catre publicul larg si incet-incet a castigat teren. Dar nu atat de mult teren pe cat ati putea crede. Un studiu din 2009 ale carui rezultate au fost publicate in American Journal of Infection Control arata ca doar 69% dintre femei si 43% dintre barbati se spala pe maini dupa ce merg la toaleta (!). Si ca doar 7%, respectiv 10% dintre ei se spala pe maini inainte de masa.

Desigur, e de presupus ca pandemia coronavirus a imbunatatit considerabil cifrele de mai sus. Si sa speram ca, intr-adevar, le-a imbunatatit, deoarece spalatul pe maini ramane masura de baza pentru a stopa raspandirea acestui virus (si nu numai a acestui virus, evident). Ne atingem nasul, gura, ochii mai des decat ne dam seama, astfel ca orice purtam pe maini ajunge cu usurinta in corpul nostru. Concluzia e clara.

Atentie doar ca spalatul pe maini sa nu devina o tulburare obsesiv-compulsiva. Persoanele afectate de aceasta tulburare se spala pe maini in mod excesiv, de peste 50 de ori pe zi, adesea urmand un ritual ciudat (isi spala fiecare deget, intr-o anumita ordine), ceea ce poate duce la iritatii ale pielii si chiar sangerari. Deci, atentie!

Sursa foto: www.pexels.com