Bogatia si hazardul fac casa buna

Bogatia si hazardul fac casa buna bogatieintamplaresuccesinegalitate

De ce unele persoane sunt foarte bogate, iar altele foarte sarace? Succesul depinde nu atat de alegerile pe care le facem, cat de originile noastre, afirma Charles Kenny, in revista financiara Businessweek. In opinia sa, factorii care tin de hazard conteaza pentru 80% din veniturile noastre de adult si sugereaza ca este necesara adoptarea de masuri pentru a corecta aceste inegalitati de sanse in viata.
In Statele Unite, 20% din cei mai bogati oameni isi insusesc jumatate din venitul national, in vreme ce 20% din cei mai saraci nu obtin decat 5% din venitul national. In plus, 10% din cei mai bogati controleaza circa 70% din bogatia tarii. Societatea americana nu este singura inegalitara: chiar si in Norvegia, 20% din cei mai saraci castiga mai putin de o treime din ceea ce castiga 20% din cei mai bogati.
Alegerile pe care le facem ca indivizi pot sa ne pozitioneze deasupra sau dedesubtul mediei in termeni de venituri, dar aceasta medie a semenilor depinde de forte care sunt dincolo de controlul nostru, cum ar fi locul sau familia in care ne-am nascut. Astfel de factori care tin de hazard joaca cel mai mare rol in repartitia bogatiilor.
 
Reteta "pile, cunostinte, relatii" functioneaza si la americani
Charles Kenny da ca exemplu rolul familiei. In Statele Unite,  aproape 50% din decalajele de bogatie intre oameni si circa 35-43% din decalajele de venituri ale copiilor lor se pot explica prin bogatia relativa si venitul parintilor.
Una din explicatiile acestei relatii este ca parintii care au studiat sunt mai susceptibili sa-si educe propriii copii. Din 1969, venitul median al cetatenilor SUA s-a redus cu 13.000 de dolari, iar cea mai mare parte a acestei scaderi provine din diminuarea salariilor obtinute de muncitorii necalificati ori cu calificare joasa.
Mai mult, avantajul unui mediu de origine favorizant nu se limiteaza la diplome. Conform economistei Linda Loury, 50% din ansamblul locurilor de munca din SUA sunt ocupate prin intermediul familiilor sau al retelelor de prieteni si de cunostinte. Alti economisti, Miles Corak si Patrizio Piraino, au tras concluzia ca circa 40% din angajati lucreaza sau au lucrat in aceeasi companie ca si parintii lor, iar pentru 1% din cei mai bogati, acest procent ajunge chiar la 70%. O treime din inlocuirile in posturile de CEO in cele mai bine cotate societati americane sunt obtinute de catre succesori apropiati (prin legaturi de sange sau printr-un mariaj) de fostul CEO, de un membru fondator ori de un actionar important.
La nivel international, distributia bogatiilor depinde inca si mai mult de sansa. Conform economistului Branko Milanovic, aproape doua treimi din inegalitatile mondiale pot fi explicate prin geografie. Geografia si familia determina impreuna circa 80% din veniturile noastre ca adulti.
Charles Kenny estimeaza ca aceste fapte ar trebui sa incite la instituirea unui sistem fiscal mai progresiv si a unei politici care sa permita o adevarata egalitate a sanselor. Toti oamenii ar trebui sa aiba acces la servicii de baza: un bun sistem de sanatate, o buna alimentatie, o buna educatie, iar societatea ar trebui sa vegheze ca persoanele cele mai merituoase sa aiba acces la cele mai bune scoli si la cele mai bune slujbe, iar nu persoanele care au cele mai bune relatii. In fine, ar trebui sa fie adoptate masuri pentru a incuraja mobilitatea profesionala si a permite celor care doresc sa migreze pentru a candida la locuri de munca mai bune.