Politicile globale pentru eradicarea saraciei (inclusiv cele referitoare la incurajarea migratiei) s-au dovedit a fi ineficiente si vor trebui regandite in totalitate

Politicile globale pentru eradicarea saraciei (inclusiv cele referitoare la incurajarea migratiei) s-au dovedit a fi ineficiente si vor trebui regandite in totalitate Captivi ai micului nostru confort cotidian, ignoram, cu buna stiinta, faptul ca o buna parte din populatia lumii traieste in conditii de saracie extrema. In cifre, sunt considerati a trai in saracie extrema oamenii al caror buget zilnic este mai mic de 1,90 dolari. Adica cei care traiesc la limita cea mai de jos a supravietuirii.
In septembrie 2015, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat un document numit "Agenda 2030 pentru dezvoltare durabila".

Cele 193 de state semnatare ale Agendei si-au asumat sa indeplineasca, pana in anul 2030, un numar de 17 obiective, primul dintre acestea fiind eradicarea saraciei la nivel mondial.

Au trecut de atunci sase ani, iar Agenda adoptata de ONU se arata a fi, din ce in ce mai mult, un document caruia in cel mai fericit caz i se poate spune aspirational.

Mai sunt doar noua ani pana in 2030, data limita stabilita prin Agenda ONU si, dupa cum merg lucrurile, nici macar unul dinttre cele 17 obiective propuse nu va putea fi atins.

Pentru cei mai multi dintre noi, care traim intr-o zona rezonabila de confort, saracia extrema nu este decat un concept.

Sunt tari, insa, unde mai bine de 85% din populatie traieste (de fapt, supravietuieste) in conditii de saracie extrema, cu mai putin de 1,90 dolari pe zi.

Tarile cu procentul cel mai mare de populatie afectata de saracia extrema sunt Sudanul de Sud - 85% din populatie se afla in aceasta situatie, Burundi - 80%, Republica Centrafricana - 79%, Madagascar - 77%, Congo - 75%, Republica Democrata Congo - 74%, Malawi - 73%, Eritrea - 71%, Yemen - 63% si Somalia - 61%.

Cu exceptia Yemenului, care se situeaza in Orientul Mijlociu, toate celelalte tari din Top 10 al saraciei extreme sunt tari africane.

Asa stau lucrurile daca luam in calcul procentul de oameni care traiesc in saracie extrema raportat la totalul populatiei unei tari.

In valoare absoluta, cei mai multi oameni care traiec sub limita saraciei traiesc in India - 103,3 milioane, Nigeria - 91 milioane, Republica Democrata Congo - 67,2 milioane, Tanzania - 29,2 milioane, Etiopia - 27 milioane, Madagascar - 21,8 milioane, Mozambic - 19,7 milioane, Yemen - 19,6 milioane, Uganda - 18,7 milioane, Venezuela si Angola, cu cate 17,9 milioane.

Aceste cifre sunt, de fapt, masura esecului politicilor de eradicare a saraciei la nivel global.

Nici atitudinea din ce in ce in permisiva in ceea ce priveste migratia nu a avut vreun succes. Dimpotriva.

In anul 2018, de pilda, in Germania, una dintre cele mai puternice si mai bogate tari din lume, 28.000 de oameni traiau in saracie extrema.

Politica Germaniei de incurajare a migratiei din tarile sarace a facut ca, in 2020, numarul persoanelor care traiesc in saracie extrema sa ajunga, in aceasta tara, la 194.000.

Prin urmare, mult-trambitata "Agenda 2030 pentru dezvoltare durabila" elaborata de ONU s-a dovedit a fi un document ale carui obiective nu vor putea fi atinse in niciun caz in orizontul de timp propus.

Pe de alta parte, este evident ca politicile aplicate la nivel global pentru eradicarea saraciei (inclusiv cele referitoare la incurajarea migratiei) s-au dovedit a fi ineficiente si vor trebui regandite in totalitate.

Sursa foto: pexels.com