Francezii au avut propriul lor Internet inca din 1982. Istoria serviciului Minitel
minitelservicii de tip internet
Cu peste 35 de ani in urma, Franta conducea lumea catre secolul XXI, insa lumea nu realiza acest lucru. In 1981 si 1982, doua inventii frantuzesti deschideau usa viitorului: una dintre ele era trenul de mare viteza (TGV), cealalta – Minitelul.
Cu mult inainte de World Wide Web, sistemul francez de interconexiune digitala Minitel oferea un soi de Internet cu arie de penetrare limitata la o singura tara. Cu mult inainte de Google, Facebook sau Twitter, milioane de francezi se conectau zilnic „online” pentru a gasi informatii, a-si face rezervari pentru vacante, a intra pe chat cu necunoscuti sau a cauta divertisment sexual ieftin (sau nu chiar atat de ieftin).
Minitelul a fost prima mare baza de date din lume accesibila publicului larg prin intermediul unui cuplu monitor-tastatura. Minitelul avea linii de chat, unde utilizatorii puteau comenta evenimentele la zi sau propriile lor vieti, intr-un fel de blogosfera primitiva. Exista chiar si un limbaj abreviat al Minitelului, cu formule apropiate de celebrele astazi „LOL” sau „BRB”.
Comparativ cu Internetul insa, Minitelul suferea de multe limitari. Terminalele nu erau computere, deci nu puteau analiza sau stoca informatie. Nu exista posibilitatea de a efectua cautari in retea, adica ceea ce pe Internet se realizeaza prin intermediul motoarelor de cautare.
Tot ce puteau face utilizatorii Minitel era sa se conecteze la adresele celor circa 25.000 de servicii afiliate oficial sistemului. Accesul la acestea se facea fie pe baza de abonament, fie prin taxare la minut, ceea ce, in cazul mesageriilor erotice (asa-numitul „Minitel roz”), putea fi destul de scump.
Deci francezii au inventat Internetul?
Nu chiar. Desi a constituit o inovatie foarte curajoasa la momentul aparitiei sale, s-a dovedit ca Minitelul nu are potential de dezvoltare si expansiune. Nu a avut niciodata succes in afara Frantei, iar in anii ’90 a fost surclasat de catre adevaratul Internet, inventat in Statele Unite.
Pe 30 iunie 2012, serviciul a fost deconectat pentru totdeauna, punandu-se astfel capat unui experiment temerar din aria „exceptionalismului francez”. Expertii nu au reusit insa sa se puna de acord daca, pentru Franta, Minitelul a reprezentat un factor de progres al industriei online sau o frana in calea acestuia.
Multi inclina se creada ca el a fost doar un soi de „tehnologie Neanderthal”, adica un mare salt evolutiv, condamnat insa la disparitie de dezvoltarea unei „rude” mai inteligente, mai flexibile si mai agresive.
Minitelul a avut rivali in alte tari, chiar inainte de avantul Internetului. A existat Ceefax in Marea Britanie si NAPLPS in SUA, insa nici unul dintre aceste sisteme nu era la fel de cuprinzator si de eficient ca Minitelul. De exemplu, in Statele Unite, afisarea unei singure pagini de continut pe ecran putea dura pana la 6 minute.
Poate ca lucrurile ar fi evoluat altfel daca Franta ar fi reusit sa vanda tehnologia Minitel peste hotare. Americanii s-au interesat de inventie in anii ’80, dar au refuzat sa o cumpere. Iar apoi au venit anii '90, cand Internetul a explodat si a fost clar pentru toata lumea, mai putin pentru francezii incapatanati, ca viitorul tehnologiei informatice inseamna computere personale, conectate de oriunde din lume prin servere si motoare de cautare.
