Momente memorabile in sport. Alergarea maratonului in mai putin de 2 ore

Momente memorabile in sport. Alergarea maratonului in mai putin de 2 ore Se poate alerga maratonul in mai putin de 2 ore? Raspunsul este afirmativ. A dovedit-o kenyanul Eliud Kipchoge, in octombrie 2019, la Viena, cand a fost inregistrat cu un timp de 1:59:40. El  a alergat atunci cu o viteza medie de peste 21 km/h, o viteza pe care un barbat obisnuit, in putere, nu o poate atinge nici macar intr-un sprint pe 50 m. Din pacate, performanta lui Kipchoge nu a fost omologata ca record mondial, din cauza conditiilor in care a fost obtinuta.
Maratonul alergat la Viena de Eliud Kipchoge nu a fost o competitie oficiala, ci un fel de eveniment personalizat, organizat strict pentru atletul kenyan si avand ca unic scop scoaterea unui timp sub 2 ore.

Kipchoge mai incercase ceva similar in 2017, pe circuitul de la Monza, din Italia, dar depasise cu 26 de secunde pragul celor 2 ore, esecul fiind pus atunci pe seama conditiilor meteo (o umiditate prea mare a aerului), alimentatiei necorespunzatoare de dinaintea cursei si absentei spectatorilor.

La Viena insa el a beneficiat de un context optim:

1) A alergat in zona Parcului Prater, pe un traseu cu strazi lungi si drepte, cu o diferenta de nivel maxima de doar 2,6 metri (practic a alergat pe teren plat);

2) Ca sa nu fie nevoie de schimbari bruste ale directiei, organizatorii au “imblanzit” curbele de pe traseu, turnand alei noi, mai prietenoase. Se estimeaza ca s-au castigat astfel 12 secunde;

3) Data maratonului (12 octombrie 2019) a fost aleasa cu grija, in baza prognozelor privind vremea (temperatura, vant, umiditate, sansele de precipitatii);

4) Cu 3 zile inainte de start, Kipchoge a urmat o dieta stricta, care sa il aduca in forma maxima la momentul cursei. Pe parcursul alergarii a fost alimentat cu bauturi si geluri energizante de catre o echipa de biciclisti, dar nu oricum, ci doar in baza indicatiilor nutritionistilor din echipa sa, care calculau in timp real cata energie consuma;

5) Kipchoge nu a alergat singur, permanent a fost inconjurat de 7 maratonisti profesionisti, care se schimbau la fiecare 11 minute si care aveau rolul sa mentina un ritm alert al cursei. In total au fost 41 de astfel de maratonisti (numiti pacemakers sau pacesetters);

6) Maratonistii care l-au insotit au alergat in formatie de Y, cu  Kipchoge la mijloc. Aceasta formatie optima a fost obtinuta in urma unor simulari in tunele de vant si ea a redus cu 83% rezistenta aerului;

7) In fata acestui pluton a rulat permanent o masina electrica, silentioasa si nepoluanta, care a marcat pe asfalt traseele de alergare pentru fiecare maratonist, prin raze luminoase, si care a afisat timpul scos la fiecare kilometru;

8) Atletul kenyan a folosit o incaltaminte speciala produsa de compania Nike (cu fibra de carbon, spuma speciala si perne de aer), care i-a sporit cu 4% energia de propulsare si i-a adus un castig de cca 3 minute;

9) Kipchoge a fost incurajat de pe margine de 120.000 de spectatori, iar cursa a fost transmisa live in mai multe tari – lucruri care, evident, au constituit stimulente majore pentru moralul atletului.

Eliud Kipchoge este perfect constient ca aceasta performanta a sa a fost obtinuta in conditii speciale si nu are pretentii ca timpul obtinut sa fie omologat ca record mondial (record care, apropo, ii apartine tot lui, cu 2:01:39). “Am vrut doar sa arat ca un timp sub 2 ore este posibil si sa depasim astfel acest prag psihologic”, spune el. “Treaba mea s-a terminat.”