Cernobal -1986, Kursk - 2000, HBO -2019: istoria unei mentalitati repetitive

Cernobal -1986, Kursk - 2000, HBO -2019: istoria unei mentalitati repetitive Urmare a succesului inregistrat de miniseria "Cernobal" realizata si difuzata de HBO (5 episoade), turismul in zona a cunoscut o crestere exploziva (desi cuvantul ar trebui evitat in acest context). Realitatea este insa ca, dupa explozia reactorului 4 de la centrala nucleara de la Cernobal, din 1986, acum acolo a explodat turismul.
Cernobalul era deja pe harta asa-zisului "turism macabru" dar, dupa difuzarea miniseriei, operatorii de turism au raportat o crestere cu mai bine de 40% a numarului celor care vor sa viziteze locul dezastrului nuclear, in pofida faptului ca filmul nu a fost turnat la Cernobal, in Ucraina, ci la Vilnius, in Lituania.

Situl a fost deschis turistilor inca din anul 2000 si inregistra, pana acum, cca 30.000 de vizitatori pe an.

Vizitatorii sunt insotiti, obligatoriu, de un ghid, si semneaza un document prin care isi asuma riscul de expunere la radiatii (desi acestea sunt sub limita de pericol), primesc un detector Geiger-Muller, masca de gaze si un costum de protectie. Punctul de imbarcare catre Cernobal este Kiev, iar drumul pana la Pripeat, orasul-fantoma, dureaza doua ore si jumatate.

Agentiile vand mai multe tipuri de pachete turistice. Cel mai ieftin costa 100 de dolari (pentru o vizita in grup) iar turistii pot face un tur al centralei nucleare si al orasului Pripeat.

Un tur individual al obiectivelor costa 200 de dolari, iar cei care cumpara acest pachet au dreptul si la o masa la singurul restaurant din localitate.

Pachetul de 300 de dolari contine si o noapte de cazare la Pripeat.

Difuzarea miniseriei "Cernobal" a mai avut, insa, si un alt efect. Autoritatile ruse s-au arata deranjate de continutul filmului, pe care l-au descries ca fiind "caricatural si deloc veridic".

Cel mai mult a deranjat faptul ca filmul arata ca autoritatile sovietice din epoca au negat initial accidentul, apoi au refuzat ajutorul international, au minimalizat gravitatea exploziei si nivelul de radiatii, ceea ce a condus, in final, la foarte multe pierderi de vieti.

Ne amintim, insa, ca la fel au procedat autoritatile ruse in anul 2000, atunci cand submarinul nuclear Kursk a ramas, din pricina unui accident, captiv pe fundul Marii Barents, la mai mult de 100 de metri adancime.

Atunci, in anul 2000, rusii au refuzat din nou ajutorul international, pretinzand ca gestioneaza situatia si o pot rezolva. N-au rezolvat insa nimic si toti cei 118 membri ai echipajului submarinului au murit, iar epava a fost adusa la suprafata abia peste un an, de o echipa olandeza specializata in astfel de interventii.

1986, 2000, 2019 - aceeasi atitudine. Unele lucruri nu se schimba niciodata…