O forma bizara de turism. Clientii nu lipsesc

O forma bizara de turism. Clientii nu lipsesc Ati auzit de poorism? E un termen care se refera la excursiile pe care persoanele instarite le fac in cartierele sarace din marile aglomerari urbane ale lumii. De aici si numele, o combinatie intre "poor" (sarac) si "tourism" (turism).
Scopul acestor excursii este ca turistii satui de vacante clasice sa ia contact cu saracia crunta si sa experimenteze direct ce inseamna viata unor oameni pe care nu i-au vazut, poate, decat in reportajele de la televizor.

Bineinteles, asemenea excursii costa si nu sunt deloc ieftine. Dar amatorii sunt din ce in ce mai multi si, ca urmare, poorism-ul a devenit o industrie care aduce milioane de dolari in fiecare an.

Clientii (sau pooristii, daca le putem spune asa) cauta senzatii noi si, in consecinta, aleg sa mearga pentru cateva ore sau chiar pentru cateva zile intr-un loc care difera radical de mediul lor obisnuit: aleg sa mearga intr-o favela din Rio de Janeiro (Brazilia), intr-o mahala din Mumbai (India) sau in Soweto (Africa de Sud) unde vad efectele pe care le au saracia pe termen lung, valurile de imigranti sau chiar razboiul.

Bineinteles, sunt evitate zonele cu adevarat periculoase, controlate de lorzi ai drogurilor, unde politia nu are nicio autoritate si unde, de altfel, nici nu intra. Se au in vedere zonele mizere, dar unde turistii nu sunt totusi in pericol.

Un obiectiv reprezentativ in acest sens il constituie statiile de tren de la periferia orasului New Delhi, unde sunt aciuati cca 2.000 de copii ai strazii. Vizitatorilor li se ofera spectacolul acestor copii murdari si cu privirea pierduta, care se drogheaza cu un fluid corector numit Eraz-Ex, echivalentul solventului Aurolac folosit in Romania. Acestia traiesc din valorificarea deseurilor metalice sau de alta natura pe care le gasesc in gunoaiele aduse de trenuri, dar jumatate din suma pe care o obtin se duce pe Eraz-Ex.

Alt obiectiv interesant pentru turisti este sa descopere viata obisnuita dintr-o favela. Favelas sunt cartierele foarte sarace din America de Sud, ale caror baze au fost puse in urma cu 150-200 de ani de catre sclavii eliberati care nu aveau niciun mijloc de subzistenta. Ele au crescut semnificativ in anii '70, cand populatia rurala a migrat spre marile orase din Brazilia si, negasind locuri de munca, a sfarsit in favelas.

Contrar a ceea ce s-ar putea crede la o prima impresie, locuitorii de aici nu sunt chiar toti niste nefericiti care doar scormonesc prin gunoaie – unii dintre ei desfasoara activitati de productie, au mici ateliere de olarit, brutarii improvizate, fac sapun, prelucreaza pielea etc., in moduri foarte ingenioase si in spatii foarte mici. Cea mai mare favela din Brazilia este Rocinha (o suburbie a orasului Rio de Janeiro), cu o densitate a populatiei incredibila, de 48.000 de locuitor/kmp.

Turism in cartierele rau-famate ale oraselor de top

Un poorism ceva mai “civilizat” se practica in orase ca New York, Belfast, Rotterdam. De exemplu, cartierele Bronx si Harlem din New York sunt cunoscute pentru nivelul ridicat al somajului si al criminalitatii si pentru locuitorii lor abrutizati de saracie. Este aici un amestec spectaculos de negri, portoricani, irlandezi, italieni etc., un amestec din care a rezultat insa si o cultura interesanta care a dat lumii genuri muzicale ca hip-hop, mambo, ska, soul.

In fine, sa mentionam o forma aparte de poorism care se practica la Moscova. Aici, bogatii capitalei Rusiei platesc 3.000 de euro pe zi pentru a beneficia de serviciile agentiei Kaniazev Event, o agentie care face un lucru foarte simplu: ii imbraca pe clienti in zdrente si ii trimite , sub o supraveghere discreta dar eficienta, pe cele mai periculoase strazi din oras. Unii spun ca asemenea experiente vor duce la aparitia unor solutii pentru micsorarea diferentelor intre paturile sociale, altii sunt insa de parere ca e vorba doar de un capriciu al celor bogati si ca moda aceasta va trece asa cum a venit.

Poorism-ul nu este, totusi, o chestiune prea OK

Imaginea unor turisti veseli, bine hraniti, imbracati in haine de firma care se holbeaza la mizeria absoluta a semenilor lor da de gandit. S-ar putea sa nu fie vorba pana la urma decat de o forma de voieurism care scoate in evidenta de fapt distanta dintre cei care isi permit sa calatoreasca peste tot in lume si cei care nu au nici macar ce manca.

Cert este ca poorism-ul se dezvolta si aduce agentiilor organizatoare din ce in ce mai multi bani. Unele dintre aceste agentii fac chiar un gest frumos si directioneaza o parte din castiguri catre defavorizatii din zonele vizitate (in definitiv, intreaga afacere pe ei se bazeaza). Iar o alta parte buna ar fi ca acest gen de turism permite aruncarea unei priviri obiective, necenzurate in niciun fel, asupra comunitatilor care traiesc in saracie. Cu alte cuvinte, oamenilor de aici li se acorda putina atentie si acesta poate fi primul pas spre gasirea unor solutii.

Sursa foto: www.pexels.com