LECTIA DE MANAGEMENT: Modelul german. Victoria fair-play-ului economic in fotbalul european

Cand, in urma cu doar cateva saptamani, Josep Guardiola a confirmat ca a semnat cu Bayern Munchen, multa lume a ramas stupefiata. Cel mai titrat antrenor al momentului lasase in urma Barcelona si marile sale vedete, un stil de fotbal unic, pe care el insusi il dusese la perfectiune, si, in definitiv, un model care parea infailibil, pentru a opta pentru Bayern Munchen, campioana unei ligi aflata mereu in umbra spectacolului din Spania, Italia si Anglia.

Pentru multi dintre criticii infierbantati de sevrajul ultimului deceniu din fotbalul european, Pep Guardiola nu putea ajunge decat la o echipa precum Manchester City, Chelsea sau Paris Saint Germain: intr-un loc in care banii nu sunt niciodata o problema, unde vedetele se schimba mai des decat jaloanele pentru antrenamente, un loc in care capriciile salariale sunt un fleac pentru finantatori (mari magnati rusi sau seici arabi putred de bogati) si unde antrenorul, investit cu atributii de manager, este adevaratul sef al clubului.

Business contra petrodolari

Ei bine, Pep Guardiola a ales impotriva curentului. Nu a ales oferta cea mai spectaculoasa, ci oferta cea mai buna, a explicat atunci impresarul sau, facand public, astfel, faptul ca antrenorul catalan renuntase la bani de dragul seriozitatii proiectului care i se propusese. Pep renuntase la mirajul unor transferuri cum numai jucatorii de Football Manager virtual si le-ar fi putut permite pentru ambitia de a lucra cu niste profesionisti desavarsiti, multi dintre ei cu totul diferiti ca profil tehnico-tactic de magii Messi, Xavi si Iniesta de la Barcelona. Pep renuntase la privilegiile de manager absolut pentru a intra in disciplina unei organizatii complexe precum Bayern Munchen. Cel mai mare manager al fotbalului european al ultimilor ani girase, practic, ceea ce in mediile fotbalistice europene de la sediul UEFA de la Zurich se cheama, pompos, “fair-play economic”. Pep renuntase la petrodolari pentru un proiect de business bine articulat. „Ce a fost in mintea lui?”, s-au intrebat multi atunci.

Cifrele care vorbesc pentru Guardiola

Raspunsul, chiar daca tacit, al lui Josep Guardiola avea sa vina in scurt timp, dupa consumarea dublelor runde din semifinalele Ligii Campionilor. Marile forte ale fotbalului european din ultimii 5 ani, Real Madrid si FC Barcelona, echipa de care se despartise in urma cu mai putin de un an, intalneau marile forte ale fotbalului german, Borussia Dortmund si Bayern Munchen, echipa pe care Guardiola o va antrena din vara acestui an. Deznodamantul se stie: Borussia a trecut fara mari emotii de Real, in vreme ce Bayern, profitand, e drept, si de circumstante favorabile – de la arbitraj la accidentarea super-starului Leo Messi - a spulberat Barcelona cu un scor total de 7-0. Dar nu calificarile, nici scorurile, ci maniera de joc a celor doua echipe germane a impresionat cu adevarat. Multi au inceput sa inteleaga optiunea lui Pep Guardiola.

In spatele acestor rezultate, pentru unii surprizatoare, nou clamata hegemonie germana in fotbalul european are in spate, spre deosebire de multe alte modele de succes sportiv ale ultimilor ani, o riguroasa reteta economica, tocmai acel fair-play economic mult trambitat, de la care Manchester City, Chelsea, Paris Saint Germain sau Real Madrid continua sa se sustraga fara nici o problema. Un studiu realizat in 2010 de compania de consultanta AT Kearney demonstra inca de pe atunci adevarata suprematie a fotbalului german, cea in plan economic. Premier League (Anglia), Primera Division (Spania) si Seria A (Italia) ar fi fost deja falimentare daca s-ar fi supus principiilor de business aplicate in mod curent companiilor din Uniunea Europeana, in vreme ce doar Bundesliga (campionatul german) si Premier Division (campionatul francez) ar fi fost pe plus.

Return on Assets (RoA) negativ de doua cifre, subcapitalizare si cash-out-uri anuale de sute de milioane de euro sunt realitati care, raportate la o companie obisnuita din UE, s-ar lasa cu diminuarea drastica a participatiilor investitorilor si cu cereri urgente de returnare a imprumuturilor din partea creditorilor. In conditiile in care un business obisnuit aduce, in medie, in cele cinci tari prezente in studiu, un Return on Assets de 3-4%, doar Bundesliga si Ligue 1 erau pe aproape, cu +2,1%, respectiv +0,5%. Dezastru in celelalte ligi: -5% Premier League, -7% Primera Division si -12% Serie A. Simplificand, banii adusi de finantatori nu se regasesc in dezvoltarea sustenabila a cluburilor de fotbal. 

Modelul german: spectacol pe break-even

Excluzand criteriul performantelor sportive, care difera in 2013 fata de 2010 (intre timp fotbalul german e avantajat, dupa ce a bifat, prin Bayern anul trecut si prin Bayern si Borussia anul acesta, trei finaliste din sase posibile in Liga Campionilor), Bundesliga a castigat, potrivit criteriilor de evaluare AT Kearney, doua din cele trei criterii de analiza ramase: criteriul economic, respectiv criteriul de atentie fata de problemele de mediu si a punctat a doua din cele cinci ligi mari ale Europei la capitolul social.

Dupa Mondialul din 2006, Germania are cele mai moderne stadioane din Europa, multe dintre ele cu o spectaculoasa autonomie energetica (!), apropo de criteriile de mediu. Apoi, Germania puncteaza si din punct de vedere social, avand cea mai mare medie a numarului de spectatori pe meci din lume (45.134), ceea ce se traduce in incasari generoase din biletele si din operatiunile de marchendising. Modelul german, din care s-a inspirat si UEFA cand a propus sistemul de fair-play economic, presupune si regula de „break-even”. Doar cluburile mari si profitabile platesc salarii comparabile cu cele din Spania sau Anglia. E cazul lui Bayern, care intretine vedete precum Ribery si Robben, sau Shalke 04, care il transferase pe Raul Gonzalez propunandu-i un salariu exorbitant, insa un club precum Borussia nu trece de 2 milioane de euro pe sezon nici in cazul unei vedete ca Lewandowski, care a marcat patru goluri Realului intr-o semifinala de Champions League!

Desi invingator in acest an si in plan sportiv, nu doar in plan economic, modelul german continua sa fie atacat din toate partile de adversarii interesati in spalarea cat mai multor bani prin fotbalul mare european. Dar tocmai de aceea, victoriile din acest an ale Borussiei si Bayern-ului par sa fi venit la timp pentru a le da un prilej de meditatie responsabililor marilor echipe europene. Iar adeziunea lui Pep Guardiola pentru acest model este, la randu-i, o veste buna. Daca a venit cu adevarat vremea fotbalului “fair-play” in Europa ramane de vazut in sezoanele urmatoare…