Avantajul de a trai la oras

Tags: aglomerari urbaneorase supra-populate

Privite din afara, marile orase super-aglomerate nu par sa fie altceva decat niste mormane imense de gunoaie rezultate in urma unui consum masiv de hrana, marfuri si servicii. Ceea ce, cu siguranta, constituie o imagine dezastruoasa, dar asta doar pana ne gandim care ar fi alternativa – anume ca aceste gunoaie sa nu fie concentrate in orase, ci raspandite pe arii mult mai vaste.

Pentru ca exact asta s-ar intampla daca oamenii nu s-ar inghesui in marile orase, ci s-ar dispersa in gospodarii individuale aerisite care, pe langa faptul ca ar raspandi, cum spuneam, gunoaiele, ar mai ocupa si suprafete pretioase de teren agricol. Nu ne dam seama la prima vedere de acest avantaj, dar datorita oraselor e posibil astazi ca jumatate din populatia planetei sa traiasca pe doar 4% din suprafata arabila a globului, lasand astfel mai mult loc pentru spatiile rurale deschise.

Orasenii au un impact mai putin agresiv si in alte privinte. E suficient sa ne gandim ca drumurile, reteaua de canalizare si liniile pentru alimentare cu energie electrica sunt mult mai scurte, deci pentru ele se consuma mai putine resurse, astfel ca in final un apartament este mult mai economicos si mai prietenos cu mediul decat o gospodarie individuala.

Apoi, locuitorii marilor orase conduc mai putin. Destinatiile lor sunt suficient de aproape pentru a se ajunge la ele pe jos, cu bicicleta sau cu mijloacele de transport in comun, ceea ce inseamna ca oamenii nu trebuie sa-si foloseasca masina la fiecare deplasare. Iar beneficiile acestei situatii sunt evidente. In New York, de exemplu, consumul de energie si emisiile de carbon legate de transport sunt mult mai scazute decat media din SUA.

E-adevarat, aceste avantaje sunt mascate de imaginile infioratoare ale unor mahalale ca Dharavi (cea mai mare mahala din Mumbai) sau ale unor favele din Rio de Janeiro, unde oamenii nu au apa potabila, toalete si servicii de colectare a gunoiului. Si e de inteles, in aceste conditii, de ce tarile in curs de dezvoltare adopta politici menite sa descurajeze migratia catre marile orase.

Doar ca aceasta migratie nu este un lucru rau in sine, ci poate fi privita ca o parte inevitabila a dezvoltarii. Iar exemplul cel mai bun in acest sens este cel al capitalei Coreei de Sud, Seul, care a aratat ca se poate gestiona foarte eficient fenomenul de urbanizare rapida.

In perioada 1960-2000 populatia Seul-ului a crescut de la 3 la 10 milioane de locuitori, pe fondul dezvoltarii economice, si orasul a devenit unul dintre cele mai dens populate din lume. De altfel, intreaga tara s-a urbanizat. Procentul populatiei urbane din Coreea de Sud a ajuns de la 28% in 1961 la 83% astazi, fara sa apara insa probleme, ca in alte zone din Asia sau chiar din America de Nord.

In SUA, de pilda, in secolul 20 orasele au fost regandite tinand cont de aparitia automobilului – o masinarie minunata, aducatoare de mobilitate, dar care a facut aerul irespirabil si a impins suburbiile pana dincolo de linia orizontului. S-a dovedit astfel ca extinderea urbana bazata pe automobil nu este o idee prea buna, pentru ca inghite teren agricol, energie si alte resurse.

Dar chiar si asa, extinderea urbana ramane cea mai potrivita solutie pentru gazduirea populatiei in continua crestere, iar fuga de oras, care in urma cu 20 de ani parea OK, este considerata acum o greseala. Orasele dens populate sunt bune, deoarece elimina distantele dintre oameni si reduc astfel considerabil costurile functionarii societatii. Totul e ca ele, orasele, sa fie construite avand ca punct de reper nu automobilul, ci ascensorul.

Desigur, problema mahalalelor infioratoare ramane, doar ca in acest context ele nu mai par chiar atat de infioratoare, ci tind sa fie privite ca un rau necesar care permite unui numar tot mai mare de oameni sa supravietuiasca, dar fara riscul de a distruge planeta.

Sursa foto: www.pexels.com