Comunicam pur si simplu sau simplu si pur? Stiluri de comunicare - Asertivul
comunicare asertivastiluri de comunicarestilul agresivstilul submisiv
Celebrul stil asertiv: pur, simplu, direct, clar - asa exprim ceea ce percep eu, gandesc eu, simt eu, imi doresc eu - "Eu observ ca...", "Ma simt / eu simt...", "Eu am impresia ca...", "Imi doresc sa...". Atunci cand aleg sa comunic asertiv raman, in acelasi timp, receptiv la ceea ce percepi tu, gandesti tu, simti tu, iti doresti tu - "Tu esti...; "Tu simti..."; "Tu vrei...".
Spre deosebire de
mesajele in care „tu” esti subiectul, „mesajele de tip eu” ma ajuta sa-ti fac cunoscuta “realitatea” mea interioara, fara sa te critic, sa te acuz, sa te jignez sau sa interpretez in vreun fel “realitatea ta”.
De exemplu:
“M-ai adus la exasperare maxima cu lamentarile tale!” .
Prin acest „mesaj de tip tu” transmit ca
“tu m-ai adus la exasperare = tu esti responsabil pentru starea mea de exasperare maxima = tu esti de vina pentru ca prin lamentarile tale (te mai si plangi toata ziua!!) ma exasperezi!” Asadar, vorbesc despre tine si nu despre mine, ajungand sa te acuz si sa te critic! Efectele ar fi variate - blocajul, inchiderea comunicarii, invartirea intr-un cerc vicios al atacurilor si apararilor, ce pot varia de la cele mai grosolane pana la cele mai rafinate.
Cum ar fi daca s-ar schimba modul in care transmit mesajul?
“Ma simt complesit atunci cand primesc observatii repetate din partea ta si traiesc senzatia ca nu le mai pot face fata. Mi-as dori ca atitudinea ta sa fie mai concilianta; mai multa intelegere din partea ta m-ar ajuta sa ma concentrez mai bine si sa inteleg modul in care vezi tu concretizarea proiectului.”
Ce face diferenta:
1.
“Ma simt coplesit” = acesta este un raspuns emotional la situatie si consta in exprimarea emotiei pe care
eu o traiesc si pentru care imi asum responsabilitatea;
tu nu esti vinovat pentru ca eu ma simt coplesit in fata observatiilor sau solicitarilor tale. Stiu ca nu-i usor sa accept faptul ca cel din fata mea (oricat de tare ar ridica tonul la mine!) NU este cauza furiei mele, ci ca ea provine influentele pe care le-am primit de la persoanele-model din trecutul meu, din strategiile de raspuns la astfel de situatii pe care mi le-am construit in timp etc.
“Esti cel mai mare dezordonat pe care l-am intalnit vreodata!” – se poate transforma in:
“Ma simt iritata cand lasi dosarele ravasite in sertar.”
Sau:
“Esti incredibil de nepasator.” – se poate transforma in:
“Ma simt frustrat, ori de cate ori acorzi atentie totala doar nevoilor tale”.
Sau:
“Imi vine sa ma urc pe pereti cand ma descosi pe toate partile.” – se poate transforma in:
“Ma simt deranjat cand imi adresezi atat de multe intrebari”.
2.
“Atunci cand primesc observatii repetate de la tine” = acesta este un punct de vedere obiectiv, fara nicio incarcare emotionala negativa (fata de “atunci cand te lamentezi” care acuza si critica).
Asadar,
rolul descrierii obiective a situatiei este acela de a
detensiona emotional comunicarea.
3.
Exprimarea dorintei sau a rezultatului preferat la situatie = contine ceea ce ti-ai dori sa se intample si nu ceea ce ar fi obligatoriu sa se intample! Un om are nevoie de libertate si are dreptul sa aleaga. Ii respecti acest drept in comunicarea asertiva, atunci cand formulezi cererea cu simplitate si naturalete, renuntand la orice tendinta de a seduce sau a ameninta, de a culpabiliza sau a constrange, fara jocuri psihologice sau manipulari.
Secretul unei cereri simple, firesti si sanatoase consta in constientizarea si acceptarea faptului ca
ceea ce ceri nu ti se cuvine! In cazul in care primesti ceea ce ai cerut bucura-te, iar daca primesti un refuz, intampina-l cu seninatate. Cand pretinzi, este practic imposibil sa primesti refuzul cu seninatate. Ceea ce ai trait este tristete sau furie pentru ca te considerai indreptatit sa primesti si era de neconceput pentru tine ca celelalt sa nu-ti raspunda si sa nu-ti fie recunoscute meritele sau valoarea.
Comunicarea asertiva nu este folosita pentru a-l determina pe celalalt sa faca ce doresti tu! Rolul ei este acela de a-i oferi celuilat posibilitatea de a afla ce simti si ce nevoie ai. El poate alege liber, simplu, firesc, direct, adica asertiv sa refuze implinirea nevoii tale.
In cazul in care celalalt se simte santajat, manipulat, constrans sau agresat, in urma formularii corecte si exprimarii autentice a unui „mesaj de tip eu”, aceasta nu mai este problema ta. Tu ai “doar” responsabilitatea trairilor tale emotionale, nevoilor tale si intentiilor care stau la baza actiunilor tale.
Concluzie:
Ai urmarit vreodata un meci de volei? Transmiterea unui mesaj asertiv poate fi comparata cu trimiterea mingii in terenul celeilalte echipe, cu maximum de fair-play posibil. Ce vor face cu mingea jucatorii din celalata echipa, nu este problema ta sau a echipei tale si nu tine de tine, ci depinde in totalitate de resursele acelei echipe si de motivele pentru care se afla de cealalta parte a fileului: joaca pentru a castiga cu orice pret (
stilul agresiv); joaca pentru a fi invinsa (
stilul submisiv) sau joaca pentru a experimenta si exprima firesc bucuria jocului impreuna ceilalti jucatori (stilul asertiv)?
Citeste articolele anterioare din seria „Stiluri de comunicare” -
Agresivul si
Submisivul.
Autor: Diana Onila (trainer & psiholog consultant
iD learning)
iD learning. Training. Evaluare. Consultanta. Coaching.
